Zombie in devenire in era digitala
Stau si meditez cateodata, la fel ca marii maestri Zen, ca la felul in care suntem bagati pana in gat in taramul asta online, mintea noastra incepe sa se faca sita. La cate bombardamente de informatii, contacte, cadouri virtuale, concursuri, jocuri de pe retele de socializare ni se abat pe cap, sincer nu cred ca mai suntem in stare sa mai gandim si sa mai fim selectivi, poate in cel mai bun caz doar sa asimilam/procesam ce vedem.
A procesa nu inseamna insa a gandi. Uitati-va la cei de pe strada, preocupati, butonand absorbiti la telefoanele lor ultra-tech, high-end. Uitati-va cate ore ne petrecem pe FarmVille, muncind cu unelte virtuale si vanand tot felul de recompense si medalii pentru nu stiu ce performante. Nu pot sa nu mentionez cu ocazia asta faza aia de la Cumicu, “agricultura e praf, desi nu e lipsa de tarani”.
Parca calculatoarele au fost inventate totusi sa ne creeze un sistem de eficientizare a timpului, nu sa ne dea mai mult spatiu ca sa stam degeaba si sa nu facem nimic. Si in acest rastimp, suntem foarte-foarte ocupati: scriem mail-uri, scriem pe bloguri( de parca lumii ii pasa de ce spunem si cum gandim), dam tweet-uri si retweet-uri, incarcam poze, ne facem conturi, bla-bla…
De multe ori mi se pare ca ne transformam intr-o armata de imbecili sub conducerea zeului Internet, si ca suntem mai prost informati decat eram acum 10, 20 de ani. E sindromul ala din ce in ce mai contagios, de a fi ( sau macar a avea impresia), in mijlocul actiunii, a evenimentelor.
Astea sunt cateva randuri incoltite cand m-am surprins azi uitandu-ma in gol pe twitter. Nu sunt reactionar, nici ipocrit pentru ca si eu pierd ore in sir cateodata pe net, nefacand practic nimic. Nu ca nu ar fi si beneficii pentru migratia in online. Totusi, ne transformam viata intr-un mare joc video. Asta e reversul medaliei, asta e costul de multe ori insesizabil pe care il platim. Ne ciuruim incet dar sigur mintea si filtrele de judecata. Am devenit imuni, si nu in sensul pozitiv de rezistenta la boli. Dimpotriva.
Poate iti place si:
- Google Page Rank Update 27.06.2011
- Ce treaba are sula cu prefectura?
- Sus in fum…de gratar, mici si alte spurcaciuni…1 Mai muncitoresc
- Vatra Dornei, here we come
- 24 #like a boss



Yamaha
Perfect adevarat ceea ce spui. Ma uit doar la mine, ca si exemplu. Am cam uitat sa ma bucur si de chestii din viata reala, de multe ori ma bucura mai mult cresterea traficului pe un site, sau stiu eu, orice alta forma de rasplata din partea Google sau a Internetului.
Ma intreb cum vor fi copii nostri. Totusi, ca orice mare inventie, totul se va sparge ca un balon de sapun. Au mai existat chestii gen revolutia industriala, dar toate au avut un sfasit pana la urma. Ma intreb: ce mai poate urma ?
Iti place comentariul?
0
0
[Reply]
Lamaze
Sa stii ca de multe ori nu ne gandim care sunt necesitatile noastre reale, credem ca daca avem un telefon tare, o haina cool, o masina traznet ne-am realizat. Dar totusi fericirea si bucuria este data de relatia cu oamenii de langa noi.
Iti place comentariul?
0
0
[Reply]