Turma pastorului…

Noaptea de Inviere, aproape ora 12. S-au adunat crestinii ciopor sa-si faca datoria cu racordarea la Lumina Sfanta, si apoi, sa mearga impacati acasa sa crape in ei bunatatile de Paste si sa dea cep la alcoale. Important e ca toti sunt acum concetrati sa isi dea coate, sa traga, sa impunga doar sa ajunga primul la linia de sosire.

Apare preotul cu Lumanarea. Lumea intra in sevraj. Se calca pe bombeuri, se avanta cu capul inainte si, instant, 10 fitile pe putin incearca sa se aprinda de la Fitil, care oricat ar fi el de smecher ca e cu majuscula, ramane un simplu fitil arzand pana la urma. Preotul incepe sa prinda broboane de sudoare pe frunte si mana cu Lumanarea incepe sa tremure. ” Doamne fereste, si doar le-am spus sa aiba rabdare si sa nu se buluceasca toti odata, ca imi sting Lumanarea. Offf, n-o mai scot la capat cu oamenii astia.”

In fine, Originea Divina a flacarii lumanarii o ajuta decisiv sa razbata pana afara din biserica ca sa se dea la tot cartieru`. In spatele preotului, pe drumul spre iesire, credinciosii se grupeaza ordonat intr-o falanga de toata frumusetea si incepe sa se reverse cu viteza unui melc cu coarne de cerb pe usa intotdeauna prea ingusta pentru atat puhoi de lume.

Asta e un episod scurt si tipic ortodoxului roman si exemplu bun de ilustrat sechele de comportament. Nu stiu daca e de la greutatile de pe vremea regimului comunist, de la cozile interminabile la paine si unt. Nu stiu de unde e imbulzeala asta haotica la fiecare eveniment ortotdox major. Nu stiu de ce pe 14 octombrie sau pe 6 ianuarie se lasa intotdeauna cu ambulante, lesinuri, injuraturi, venin, tipete, nervi, traume, neam prost. N-ar fi oare mai usor sa asteptam si noi disciplinati la rand, sa respectam intaietatea celui din fata, sa fim constienti ca o sa ajunga pana la urma toti sa-si ia agheazma sau lumina?

Momentele astea imi amintesc cateodata de fenomenul ala de flash-mob, cu diferenta ca acolo, multimea care apare din senin e organizata si oameniise se grupeaza si se imprastie ordonat, dupa niste indicatii. La noi nu se intampla asa. De ce simtim nevoia sa ne imbulzim?

Poate iti place si:

1. Animala’ scrie … cateodata!
2. Ce nu inteleg eu la PR
3. Comunicat cu invitatie
4. Sa fim recunoscatori totusi
5. Regrete si iar regrete

5 Comentarii la “Turma pastorului…”

• April 26, 2010 at 10:52 pm
  seoslayer says:

  ma baiete…doar stii ca pe 14 octombrie toti se imbulzesc sa ma vada cum mai imbatranesc un an. si deh…si tu te imbulzesti sa ajungi la mine..ca dau de baut:D

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• April 26, 2010 at 11:23 pm
  Sorin says:

  La jumatatea episodului ai raspuns la intrebarea finala. DA! De acolo vine aceasta nevoie constanta a romanului de a sta la coada si de a face cat mai mult scandal posibil pentru te miri ce, chiar si cand vine vorba de Lumina.

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• April 27, 2010 at 10:55 am
  Andrei Bibire says:

  Tu sa taci din gura bre, ca la o minte mai nastrusnica ar fi putut foarte bine sa te cheme paraschiv, si sa vezi ce stigmat ai fi purtat dupa tine toata viata, you saint lover:)))

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• April 27, 2010 at 12:15 pm
  seoslayer says:

  ma baiete…sa spunem ca am scapat ca prin urechile acului:D dar asta nu inseamna ca nu te imbulzesti cand dau de baut;))

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• April 27, 2010 at 1:46 pm
  Tecnos says:

  Cred ca nevoia de imbulzeala vine de pe vremea comunismului. Atunci o faceai ca alimentele nu erau indeajuns si trebuia sa te inghesui sa prinzi o bucata.

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]