Se clatina Catavencu!(I)

Scris de: Andrei Bibire in "Traumatizantul" zilnic la Mar. 23, 2010

A fost odata o zi de mai din 2005. Eram in clasa a 11-a, in clasa mea de treij` de fete+ 1 biet sarman ratacit pe-acolo( daca mi-a trebuit filologie si limbi straine!). Intr-o pauza mi-au cazut ochii din intamplare pe o revista, citita de o colega de-a mea. Raluca, care din cate stiu a taiat-o la studii in State, cu bursa la pachet. Holla if you read me, Raluca! Greetings to Ohio!. Revista se numea Academia Catavencu, saptamanal de moravuri grele, tagma cum laude sau mangla cum laude, daca preferati.
Mi-a ajuns o singura rasfoire frugala a ziarului ca sa-mi cada cu tronc instantaneu. A fost dragoste la prima citire. N-as putea spune exact de ce mi-a placut asa de acut, probabil de la stilul unic de a concepe si de a scrie un articol, de la subiectele tratate, de la panoplia de chestii noi luate la cunostina odata cu fiecare numar, sau poate de la umorul inconfundabil cu care mi-a tonificat buna-dispozitie.
Oricare ar fi fost cauza, Catavencu a devenit un drog, luat in doze exacte, chirurgicale, saptamanal, un fel de rehab pentru minte si spirit. Am luat ziarul la brat si ne-am inceput amandoi veseli aventura.
In 2006, m-am incruntat un pic. Catavencu, poate singura publicatie dotata cu coaie si cu coloana vertebrala din tara, a fuzionat cu trustul de media Realitatea. Trustul era condus de SOV, tenebrosul sforar din spatele exploziei si crahului F.N.I. Stim cu totii scandalul legat de falimentul acestui fond-fantoma de investitii. Trecem peste. La acea fuziune cel putin suspecta pentru publicul cititor, au aparut primele semne de suspiciune si nedumerire legata de independenta editoriala viitoare a celor care lucrau la Catavencu. Controversa a fost aplanata intr-un final, desi sunt convins ca multi consumatori fideli de satire politice, investigatii de presa la sange, barfe mondene si alte subiecte continute in revista, au zis pas si au inchis obloanele, renuntand sa mai cumpere ziarul.
Eu, insa incapatanat, si convins ca nu se va schimba nimic in rau, am ales sa merg mai departe pe mana lor. Efectul drogului devenise prea puternic ca sa incerc sa il temperez cumva. Din punctul meu de vedere nu am vazut nici o schimbare in tonul articolelor sau vreo inmuiere a criticii acide cu care ma obisnuisem la Catavencu. Orice personalitate publica cu afaceri veroase ( de regula cu statul), orice impostura intelectuala, orice turnator la Secu demascat intr-un tarziu, ca sa dau cateva exemple doar, nu a fost menajat si a intrat sub tirul jurnalistilor catavenci.
Totusi, nu avea sa fie ultimul episod nefavorabil din evolutia publicatiei. Aseara, din intamplare, am aflat, socat aproape, ca la inceputul lui martie, un grup de vreo 20-25 de oameni de la Catavencu au plecat pur si simplu de la ziar. Pam-pam, just like that! Ce s-a intamplat de fapt, de ce au plecat jurnalistii de acolo, ce se va intampla cu noul lor produs Kamikaze, ce-o sa se aleaga de vechiul Catavencu, ce o sa fac eu in aceste conditii, ramane de povestit altadata. Am nevoie de ceva timp sa rumeg problema.

Poate iti place si: