Reflection Eternal – Revolutions Per Minute

Dupa cuplul N&D prezentat anterior la recenzii, mai scot un album de la naftalina pentru imprastiere pe undele de Internet. Reflectional Eternal, Revolutions Per Minute, adica in compozitie, Talib Kweli si Hi-Tek, Mc-ul si producatorul.

Au trecut 10 ani de la prima si ultima creatie a celor doi, Train of Thought. Un album fara cusur, pus pe peretele cu realizari clasice. Bineinteles, ca se astepta revenirea duo-ului, si bineinteles, ca au aparut cartitori care au pus iar la pick-up vechea placa cu ” nu mai suna ca pe vremuri”…

Faza asta incepe sa ma irite, aproape ca un ass-rash. Fratilor, nu mai AU CUM sa mai sune ca in 2000. De ce nu inteleg fanii cu nostalgii amare ca muzica rap se schimba, se schimba si iar se schimba. Intr-adevar, e viciata de tot felul de curente si de stiluri in prezent, fenomene care nu-i fac cinste. Totusi, unii oameni care mananca rap pe paine de multi ani, inca tin steagul sus si incearca sa nu isi compromita radacinile si stilurile pentru care s-au consacrat.

Aici e cazul si pentru Reflection Eternal. Talib Kweli e acelasi conscious rapper, Hi-Tek e acelasi manuitor fin de sample-uri. Punct. Ca mai au piese gen Midnight Hour sau Strangers, unde mai pune omul mana pe un sintetizator sau mai schimba un pic tematica sound-ului, asta e. Piesele ii ies si asa.

E adevarat ca eu sunt mai pe new age, si stau conectat cu noutatile. In cazul de fata, imi permit insa sa fac o comparatie intre albumul vechi si asta nou si sa spun cu mana pe inima: Train of Thought e excelent, dar nici Revolutions Per Minute nu e de lepadat. o sa-l pun la categoria new classics, na! Happy now, you old fans who are too stuck up in time to recognize any new values?:P.

Poate iti place si:

1. Dragul meu Ideal Penis