Hraneste-te din ochii mei

Dom`le, siguranta de sine e un lucru bun in general. Atat timp cand nu o dai in cealalta extrema, adica in aroganta, si omul respectiv incepe sa-si tina basinile in cap, nu in cur, e ok. Esti sigur pe tine, ai incredere in your cojones, da, ai un plus, ajungi mai repede la ce iti mai propui prin viata.

In schimb, la multi dintre cei care par macar siguri pe ei, am observat o chestie ciudata, intrucatva comica. Hai sa ne imaginam ca ne aflam la o bere, cu vreo 5-6 persoane la masa. Incepe un tip sa isi sustina o parere. De obicei, lui ii place sa aiba dreptate. Multi folosesc o tehnica desueta, fara sa-si dea seama, vorbesc sus si tare. Isi iau interlocurorul repede sa ii amestece argumentele si sar cu gura pe el, repeziti, ca un izvor de munte. Prietene, retine insa ca simpla vehementa cu care urli nu te ajuta la nimic. Sperii doar pe cei slabi de inger.

La masa respectiva, tipul incepe sa-si expuna argumentele. Adora situatiile de genul asta. E in centrul atentiei. Are un tic aparte. Dupa ce zice vreo doua – trei vorbe, isi roteste ochii in jurul mesei sa vada reactia celorlalti. Pe el il intereseaza cum te comporti, baremi paraverbal, daca tot stai si asculti. Ma amuza chestia asta. Mimica poate spune mai mult decat o mie de cuvinte. Dar nu e de ajuns, uneori.

Eu, de exemplu, nu sunt genul care sa se ia la harta din senin. Nu imi racesc gura de pomana, decat daca stiu ca dezbat un subiect pe marginea caruia tin la parerea mea. Altfel, evit stresul, si dau din cap aprobator sau ma iau alte ganduri si devin absent. In functie de imprejurari, rezultatele difera. Sa stiti insa, ca daca te-ai contrat cu cineva pe un subiect, tu ai fost pro, pe urma te-ai lasat chipurile convins si ai trecut in tabara anti, nu conteaza. Oamenii nu isi prea schimba parerile asa din senin, indiferent cat s-ar da altii peste cap sa-i convinga ca nu-i asa. Preferam sa ne convingem singuri. Nu ne place sa ni se vare alte puncte de vedere pe gat. Ne simtim vulnerabili si ripostam. Unii pe loc, fatis, altii in gand si ulterior.

Asa ca draga prietene care imi stai geana sa observi ce imi exprima ochii, daca vezi ca am o privire de viu interes, cu o luminita jucausa in ei, sa stii, ca aparent sunt de acord cu tine. Practic nu. Daca ai noroc si scapi necontrat de alte argumente, savureaza-ti victoria temporara. Maine e alta zi si s-ar putea sa nu imi mai fie lene sa ma iau in gura cu tine.

Cum spuneam ma amuza genul aceste de oamenii, hulpavi, care mai baga cate o replica “spirituala” si pe urma se uita fix la tine, ca si cum ti-ar comanda o reactie, zambind cu o autosuficienta unsuroasa. Dar lumea zambeste, si zambeste mult din complezenta. E ca in bancul ala:
” Nu inteleg cum poti sa razi la toate glumele proaste spuse de vecinul nostru. Pai, draga mea, daca nu rad, are impresia ca n-am inteles si le mai zice o data.” . Plus ca, pe de alta parte, mai exista si noua zicala: Cine rade la urma e retardat.

Nu avem articole asemanatoare deocamdata

6 Comentarii la “Hraneste-te din ochii mei”

• August 10, 2010 at 3:25 pm
  seoslayer says:

  se numeste atac la persoana semizeului, cumva?

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]

  

  Andrei Bibire Reply:
  August 10th, 2010 at 3:27 pm

  @seoslayer, , nu prietene, de ce te simti vizat, tu nici nu urli, nici nu te uiti avid in ochii celorlalti cand zici ceva. U`re cool, man .

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]

  

  seoslayer Reply:
  August 10th, 2010 at 3:39 pm

  @Andrei Bibire, i’m cool :X

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• August 10, 2010 at 10:01 pm
  Mariana says:

  Zici ca ai facut descrierea profesorului meu de chimie din liceu, care tare mai credea ca el este cel care stie tot si are dreptate in toate si ce e mai rau, el zicea(saracu chiar si credea) ca ne vede pe toti pana’n maduva oaselor.
  Ideea este ca, pana la urma el era de fapt cel de care toata lumea radea, si nici macar nu isi dadea seama de cat de caraghios era.

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• August 11, 2010 at 12:19 am
  Porumbelul says:

  Captarea atenției celor din jur de către un astfel de individ care își prezintă cu aplomb teoriile pare să fie pentru el un mod de a acumula energie. Cu cât sunt mai mulți cei care îi sorb cuvintele din gură și cu cât sunt mai atenți, cu atât tipul arată mai “energizat”. Oare o fi vorba de “vampirism energetic”, ca în povestea cu flacăra violet?

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• August 13, 2010 at 1:18 pm
  Jorjette says:

  Ca să fii sigur pe tine trebuie să ai încredere în tine, dar nu încrederea aia oarbă care te face să te baţi cu pumnul în piept. E vorba de încrederea care te face să fii conştient de acţiunile şi consecinţele acţiunilor proprii.
  de cele mai multe ori siguranţa de sine pe care o descrii tu mai sus vine dintr-un ego destul de puternic.

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]