Sequel-urile la filme au reusit cu brio sa dea cu bata in balta. Cu putine exceptie, nici o pelicula partea a 2-a, a 3-a, …, a x-a, nu a facut onoare filmului initial. Le putem considera o serie de bastarzi, filme din flori, productii ce au instaurat starea de lehamite in randul privitorilor. Uitati-va la seriile Saw sau American Pie. De la o idee ok, s-a dezvoltat o retea de iedera parazitara, gata sa suga orice urma de succes, inregistrat de creatia originala. E o miscare de francizare care nu a confirmat pana acum. Si producatorii inca insista pe remake-uri. Mare e lipsa de inspiratie in gradina Domnului cu palmieri de la Hollywood.

P.S. Singurul film-sequel care si-a depasit predecesorul la succes si aprecieri e “Terminator 2: Judgement Day” unde regizorul James Cameron a reinventat printre altele, efectele speciale si partea de CGI. In rest, jale mare pe terenul arid din domeniul asta. Mai stiti voi si alte exemple de cazuri fericite din astea?

Interfata pentru functia de sharing e simpla si functionala. O alta treaba buna pentru Google Sites, e ca poti sa-ti legi contul de aici cu ala de Google Analytics, ca doar aplicatiile ruleaza in familie, si, astfel, sa stai geana pe traficul pentru site-ul tau. Se pare, insa ca Google a eliminat posibilitatea de a updata paginile site-ului prin e-mail. De asemenea, Nu se pot importa documente din Word sau Excel, dar de asta exista Google Docs, doamnelor si domnilor, s-au gandit ei a priori la problema asta. Dati un upload acolo, intai, la fisiere.

Fata de Geocities, de exemplu, care iti da mai multa libertate de creatie pe partea de design, dar cere instalare Java, cu Google Sites e mult mai usor sa lucrezi. De aceea, serviciul i-a atras, probabil, pe cei care nu aveau chef sa-si prinda urechile intr-un web desing ca la carte, utilizatorii mai non-tehnici, asa. Interfata super simplista e de vina pentru asta.

Una peste alta, Google sites e un serviciu acceptabil de a-ti crea un site. Totusi, ca sa nu ziceti ca le tin partea, mai exista si alte alternative in directia asta. Aruncati un ochi si pe Freewebs sau pe Wetpaint.

1. Prima, de la Fort Minor, proiectul hip-hop al MC-ului de la Linkin Park, Mike Shinoda, de pe albumul “Rising Tied” din 2005. Subiectul e luarea rap-ului la bani marunti, disecarea in subiectele sale principale, droguri, arme, misoginism, pe scurt o mare cacealma. Se cheama “Cigarettes”. Ouch! Enjoy:

2. De pe albumul lui Twista, “Adrenaline Rush 2007″, o creatie mai putin reusita. Pesa e in colaborare cu T-Pain, regele neincoronat al autotune-ului, alt exemplu clasic de accident uman nefericit pentru sfera rap-ului. Pesa se numeste “Creep Fast”. Enjoy:

3. Un joint clasic de la Cypress Hill si Damian Marley, pesa “Ganja Bus”, de pe albumul “Till Death Do Us Part”. Inca o oda inchinata plantei divine cu sapte capete. Enjoy:

Din nou, la fel ca in cazul celorlalte achizitii, Google a luat si a intors ideea respectiva pe toate partile, astfel incat sa scoata maxim din ea, maxim am spus. Initial, aplicatia era pusa doar la dispozitia clientilor care foloseau Google Apps. Apoi, Google i-a simplificat interfata si a reusit sa-i confere un aer minimalist. Apoi, i-a largit accesul si i-a schimbat functionalitatea, orientand-o spre crearea de site-uri.

Acuma, sa construiesti un site decent ca aspect, public sau privat, e foarte usor cu Google Sites. Bineinteles insa, ca brand-ul Google te insoteste pe tot traseul. Daca nu ai deja un cont, gen Google Mail, trebuie sa-ti faci unul separat ca sa poti apela la serviciile aplicatiei. La inceput, un tutorial iti explica tot ce ai de facut. Pe langa asta, poti da o raita sa vezi diverse mostre de site-uri, in functie de orientarea lor. Pe urma, apesi cu incredere pe butonul Create a site. . Ajungi la o pagina cu cinci rubrici de completat. Trebuie sa ii dai un nume la site-ul respectiv, alegi un URL de forma sites.google.com/site/your site name, si bagi o descriere scurta a scopului pentru care e facut site-ul, cu mentiunea daca contine sau nu material pentru adulti, din ala XXX.

Poti sa restrictionezi accesul la site fata de cei cu care vrei sa il imparti, introducandu-le adresa de Gmail. Apoi, poti sa alegi din cele vreo 20 de teme, un template potrivit pentru site-ul tau, apesi pe Create site si, gata, esti online. Site-ul va avea un mare logo Google sus, langa titlu si o bara de cautari in dreapta. Ce sa-i faci, regulile companiei.

O chestie inteligenta e ca beneficiezi de o optiune care te lasa sa te intorci la versiuni salvate anterior ale site-ului. Poti sa te inscrii la sectiunea de modificare site, mai ales daca mai colaborezi si cu altii pe proiectul respectiv. Spatiul de stocare ( storage ) e limitat la 100 de MB. Nu exista limita la continutul paginilor. Daca vrei mai mult, marci banul. De exemplu, iti faci un cont de user pentru Google Apps Premium, dai 50 de dolari pe an si mai adaugi inca 500 de MB in plus, pentru fiecare utilizator pentru care platesti.

Cam atat pentru azi, revin maine cu partea de editare a site-ului proaspat creat.

P.S. Asta e track of the day pentru ieri.

Pot fi amplasate oriunde si practica orice fel de plata, ca mod de a fenta altfel cozile siloase de la ghisee si casierii. Surprinzator, pentru noul val, ideea vine din est de la Mama Rusia, si a fost introdusa la noi de un grup de oameni de afaceri de peste Prut. Cu toate ca lumea a fost initial reticenta la ideea platii cu cardul si a metodelor alternative, ideea incepe sa capete contur si substanta. De exemplu, Zebra Pay, unul dintre jucatorii de pe piata, a instalat anul asta, in mai, terminale la mare, pe plaja. de unde se pot cumpara foarte simplu bilete CFR, cu ajutorul unui touchscreen.

Conform studiilor, ar fi necesar cam un terminal la o mie de locuitori, deci, raportat la toata floarea poporului roman, trebe vreo 22.000, asa ca loc este. Cum functioneaza business-ul? Furnizorul de servicii incheie frumusel un contract cu compania care detine terminalul, si pentru serviciul respectiv, plateste intre 3 si 40% din valoarea tranzactiei. Cele mai grase comisioane se incaseaza de la companiile care ar suporta costuri mai mari, daca si-ar incasa platile in regie proprie, ca de exemplu companiile din energie sau din telefonie. Ca cheluieli de exploatare, un terminal se intretine ieftin, cu chiria platita pe spatiul unde e amplasat si costurile cu amortizarea. Nu va speriati, nu o sa platiti in plus la factura, daca alegeti un terminal de genul asta. In plus, mai pot rasari venituri si din publicitate prin intermediul automatelor, une dintre cele mai fresh nise din advertising.

Momentan piata este impartita intre companiile Paypoint, PayUp ( mai vechi, aparute prin 2008 ) , si legiunea noua a fratilor basarabeni, companiile Zebrapay, Qiwi sau RomPay. La astea vechi, dezavantajul e ca functioneaza doar pe baza tehnologiei POS ( Point Of Sale ), si nu pot atrage venituri din publicitate sau din achizitia de bilete de tren, par egzamplu. Avantajul e, ca tot sunt mai vechi, si si-au stabilit deja multe parteneriate cu companiile interesate, iar, in cazul PayPoint, prezenta din ce in ce mai pronuntata in mediul rural. Totusi, la sate, cum nu prea se platesc utilitati pentru gaz sau intretinere, lumea e inca rezervata fata de achitarea unei facturi cu cardul. PayPoint permite de exemplu plata pentru utilitati, in timp ce ZebraPay inca nu e interesata. O alta directie in care se planuieste o ofensiva este achitarea la automat de rate bancare sau depuneri in conturi, tot prin card. Rompay sau ZebraPay, deja s-au pus pe creari de strategii pentru domeniul asta.

Va intrebati de ce incepe lumea sa se inghesuie pe piata asta? Pai, o varianta ar fi ca marii prestatori de servicii sunt sfichiuiti de criza iar presiunea de a-si reduce costurile operationale devine din ce in ce mai apasatoare. Sub acest imperativ, exista o tendinta din ce in ce mai mare de a-si externaliza cat de multe servicii pot, outsourcing intens. Cum spunea si un director de la o companie de plati alternative. Daca acum un an incheiau foarte greu parteneriate, acum au inceput ceilalti sa-i caute pe ei.

Exemple de ce puteti achita la un terminal de plati a unei companii noi. La automatele de la ZebraPay, deocamdata se reincarca cartele si se pot cumpara bilete de tren si de muzica. In curand, se vor putea plati utilitatile, amenzile, bilete de calatorie cu autocarul sau de intrare la diverse evenimente. La RomPay e cam la fel, se reincarca cartele, in viitorul apropiat se vor efectua plati pentru aceleasi chestii ca la ZebraPay. Asadar, bine ati venit in era in care nu mai trebuie sa suporti acreala muraturii de casier sau functionar care are impresia ca iti face o favoare ca iti incaseaza banii pe utilitati sau pe bilete. Macar terminalele astea nu zic nimic, isi fac treaba rapid si eficient, si nu te costa nimic in plus. Sa platiti bine!