Eminem – Recovery
Desi ar trebui sa iasa oficial de-abia peste doua saptamani, unul dintre cele mai anticipate albume ale anului din sfera rap s-a scurs traditional pe net, iar fanul pirat numarul 1 a fost la post. Ladies and gentlemen, I give you Eminem – “Recovery”
Pfff, dupa ce anul trecut Em a revenit in forta dupa practic vreo 5 ani de la ultimul album propriu-zis, “Encore” din 2004, si a zis sa mai ia o doza prin “Relapse”. Acuma, multi fani au ramas descumpaniti si au declarat sus si tare ca se asteptau la mai mult, dom`le. Sta omul 5 ani si doar atat poate scoate si poate rupe din el. Tre sa fie un schepsis pe undeva. Da, cred ca a fost cu spil treaba. “Relapse” a fost doar incalzirea de pe banca. “Recovery” e adevaratul meci de comeback, un meci in care Eminem a evoluat ireprosabil.
O singura chestie pare cumva nelalocul ei. Slim Shady a ales sa lucreze mai mult si cu alti producatori. Sunt putine piese produse de Dr. Dre, fratele de cruce, omul care a pus o stampila greu de sters pe sound-ul lui Em. Prin urmare, unele negative par cam inerte si nu se ridica la flow-ul si pofta de spittin` ale lui Marshall. Insa omului nu i-a pasat. A facut fiecare track ca si cum ar fi fost ultimul lucru pe care l-ar fi realizat. Mai rar am vazut o asemenea foame de a rima, mai ales la un MC veteran si consacrat. Just like in his first day in the game, on his prime.
Sa zicem ca ar mai fi si vechea boala a lui Eminem de a mai canta pe partea de chorus, sau de a avea hook-uri melodioase. Insa, la o ascultare mai atenta, observi ca partile cu pricina se incadreaza OK in contextul piesei. De asta, colaborarile inedite cu Rihanna si cu Pink ies natural pana la urma.
In rest, totul e la superlativ. Prin albumul asta, Eminem si-a luat revansa pentru toate datile in care a dat cu oistea in gard. De la forta si agresivitatea timbrului vocal, la schimbarea de viteza pe flow, rimele complexe, dumele date ( “I can stick my dick in a circle, but I ain`t fuckin` around”), totul denota renasterea si revenirea in galeria monstrilor sacri. Omul nu e washed-up, dimpotriva. Mai are multe de zis, asta a fost doar o mostra.
Ideea albumului se bazeaza pe conceptul “dust yourself off and try again.” Prin orice ai trece in viata, divorturi, copii ramasi pe cap, droguri, dezalcoolizari, pierderea de prieteni dragi, si oricat de greu ar fi sa iesi din zona asta intunecata, intotdeauna esti dator sa incerci, mai ales daca ti se acorda a doua sansa. Alta cale nu e.
Astea ar fi de spus in mare despre albumul asta. Se adauga cu mandrie pe peretele de trofee pe 2010 alaturi de Reflection Eternal – “Revolutions Per Minute” si Nas&Damian Marley – “Distant Relatives”. Bravo, bre Marshall Mathers, inca mai poti sa ne iei pe sus. Sa ne traiesti, maestre!
Iaca niste mostre:
Asta e cu Pink
Asta e cu o metafora tare, fiti atenti la ultimul vers;)
Asta e cu Rihanna, do you like it, ladies?:)
Poate iti place si:
- Eminem – Session one ( feat. Slaughterhouse )
- Obie Trice – Everywhere I Go
- Royce Da 5`9“ – Street Hop
- Google Page Rank Update – 20.01.2011



Andreea Dancu
Personal, nu sunt prea mare fana Eminem.
Are niste melodii care ma deranjeaza, nu imi place ca vorbeste pe sleau si spune lucruri dure.
Prefer muzica mai soft.
Chestie de gust.
Iti place comentariul?
0
0
[Reply]