Pana atunci, am facut un fel de pod de flori cu baietii de la C.O.N.Tour, si am legat blogurile la acelasi alambic. Orice update va aparea acolo, va ateriza imediat si aici, pentru a va tine pe fir. Va las cu descrierea primei zile, realizata de subsemnatul:

“Ca premieră absolută în Iaşi, vom beneficia în prima seară din seria de evenimente Ars Urbana de o prezenţă inedită, recte în persoana nimeni altuia decât Cumicu, MC-ul ce v-a livrat 3 albume tari si cât se poate de naturale, fără E-uri şi antioxidanţi în “Indifferent” , “În dulcele stil clasic” (2008) şi “Un nenorocit” (2010), bifează Iaşiul pentru prima oară cu prezenţa sa. Se va lăsa cu resturi carbonizate de microfoane, show-ul promite să fie incendiar ca terenul vostru preferat de baschet intr-o zi de vară.
Cumicu nu vine singur. Va răspunde la apel împreună cu Ais The Chef, sau mai bine zis, trupa 1,2 , plus băieţii de la Bătrânu Records adica DJ Wicked, Slick şi Ioaveax. Băieţii vin în haită la vânat de beat-uri şi la muşcat din versuri. Se anunţă asalt total în mulţime ca la Posada. În deschidere, mişcarea locală din Iaşi se va desfăşura liber la microfon. Urechile se vor încălzi pe prestaţiile celor de la Fraţii FF şi ODN Ozen, în timp ce Socez va mixa la platane de o să zici ca mâinile lui vor pluti ca Amazonul.
Seara cu muzica va succede unei zile pline in care vom vedea toate elementele culturii hip-hop la treabă. Grafferii cu mâini dibace vor zugrăvi tot felul de capodopere pe planşele special amenajate pentru graffiti, breaker-ii se vor învârti în cap ca trupa Simplu şi vor inventa tot felul de giumbuşlucuri ce ar face-o invidioasă şi pe Andreea Raducan, gimnastică pură la sol. Apoi, vor intra în scena DJ-ii ce vor freca la plăci ( dar nu plăci de bază ) , manipulând break-uri, beat-uri, cut-uri, scratch-uri şi rime.
Aşadar, se anunţă un eveniment de zile mari. Şi ce v-am descris mai sus se va întâmpla numai vineri. Toată lumea e invitată. E momentul ca şi Iaşiul sa pâlpâie mai cu vlagă pe harta de hip-hop din România.
Abonamentele pentru toate cele trei zile ale festivalului Ars Urbana costă doar 25 de lei. Biletele pentru concertul lui Cumicu & gasca costă 15 lei, în caz de vreţi sa veniţi doar la concert. Nebunia va începe de la 20:30.
Pace şi ne vedem pe zonă!”

Mai multe detalii despre eveniment gasiti aici.

Voi reveni cu refresh-uri si alte link-uri utile pe masura ce ne apropiem de festival.

In caz de nu sunteti familiarizati cu Cumicu, sa va bag un pic in atmosfera:

Related posts:

1. Fresh ArtFest, Iasi, 25-27 mai 2012
2. “Rezolutie” de 2012
3. 5 ani de Iasi, cazari cu peripetii (2)

Poeziile fac parte dintr-un concurs organizat in Tetelia. S-au dat trei premii. Premiul III a fost adjudecat de catre Luminita C. Ariciu, de 9 anisori. Poezia se intuteleaza “Tata”:

“ Mama este profesoara
Concubinul – oengist
Se iubesc din seara-n seara
Ea-i cam curva, el cam trist
Pu pu puu
La la laa
Depresiv si onanist ”

Apoi, premiul II a mers pe merit la Lacramioara Ciocaness de 7 ani, cu poezioara intitulata “Mama”, atat de simplu si atat de cuprinzator:

“ Mama este muncitoare
Face placinte bune, alivenci si cu scovergi
Ghici aceasta ghicitoare:
Pupa-n p*la bosorogi
Ziua oameni face bine
La spital e cu halat
Noaptea face striptis, tarfa cu videochat!”

Coronita si premiul I au fost castigate de catre Emil Cangrena, care la doar 9 ani, dovedeste reale apetente pentru un viitor stralucit de liricist. Titlul e “Tatal meu e cel mai bun”:

“Tata spala
Tata calca
Tata face mucenici
Harnic este cand munceste
Bazaie ca un bondar
Ati ghicit, mai dragi prieteni
Tata meu e poponar”

Despre Tetelu v-am mai zis. Are un umor greu, care pica cam cu indigestie, mai ales daca ii sesizezi dedesubturile tragice de cele mai multe ori. Asa cum este cazul si cu poeziile astea. Pe de alta parte, are momente in care iti provoaca crize isterice de ras cu diaree. Pe urma, te opresti si cazi pe ganduri. In fine, editia completa de episoade din Jurnalul lui Tetelu se regaseste in intregime in editia print din Kamikaze, in fiecare miercuri la chioscuri.

Animala`, ai legatura…

Related posts:

1. KidsMag – Pentru copii ( P )
2. Un hobby pentru oameni meticulosi
3. Oameni buni…

M-am indepartat de la idee, insa. Doream doar sa va semnalez sa nu lasati ziua asta sa treaca fara sa aprindeti un pai, eventual sa dati foc la baloti intregi, pentru a cinsti asa cum se cuvine aceasta planta miraculoasa, cu caracteristici aproape divine, hulita si discreditata pe nedrept de atata timp incoace. Pana si politistii zic ca pe verde e bine, nu? It`s a celebration, bitches!

“Pastila ucide, iarba deschide, praful ucide, iarba deschide, arma ucide, iarba deschide, alcoolul ucide, iarba deschide”

Related posts:

1. Poezii pentru copii si oameni mari
2. Vampirul pe invers
3. Nu puteam sa ratez ocazia…

Pentru a crea un pic de familiaritate cu voi o sa va spun ca lucrez la o firma X pe un salar de Y facand Z, dar in principal ce conteaza este ca am patru colege de serviciu, o sefa si un coleg. Dintre acestia doar o colega este de varsta apropiata de mine, restul doamne si un domn respectabil, toti intre varstele de 40-55 anisori. In functie de informatiile despre ce fac de mai sus, o sa va spun in continuare ca oricat de workaholic esti nu poti sa fii pasiv la o discutie cu un coleg de serviciu sau sa pretinzi ca restul nu exista cand langa tine se intampla ceva comic, amuzant sau dramatic.

Motivul postului e reprezentat si de aceste momente, discutii si intamplari pe care am reusit sa le tin minte in timpul scrut de cand sunt angajat si pana acum si voi incerca sa va introduc cate putin in fiecare din aceste intamplari.

Prima pe care mi-o aduc aminte e recenta si faptul ca suntem cu ferestrele biroului spre o gara anume dintr-un oras il favorizeaza sa se fi intamplat mai devreme sau mai tarziu. Cum se spune in gara, se intampla multe chestii, dar printre ele e si faptul ca elevii vin la oras dimineata sau la amiaza sa se scoleasca si pleaca dupa-amiaza sau seara spre casa. Intr-un moment de respiro, colega cea mai in varsta arunca o privire pe fereastra si vede doi elevi care se sarutau infocat si pentru ca se stie ca celor de varsta a 3-a nu prea le place sa vada asa ceva, in urma unui impuls de moment, a dat si duma “pupaturi …luat in brate … prins de buci … nesatuli !”.

Pauzele de masa sunt necesare la un serviciu si pentru ca in echipa noastra mancam aproximativ toti cam la aceeasi ora, se mai intampla sa auzi replica “Cand te uiti in gura la mine se vad chilotii … Ce culoare au ?” pentru ca un coleg se uita mai insistent la altul cum mananca.

Biroul in care lucrez este unul cu specific IT si pentru ca avem vizitatori din firma legate de problemele cu calculatoarele lor sau documente care trebuie aduse aici sau documente care trebuie trimise, se gaseste cate o colega sa ii intervieveze pe acei vizitatori si normal intervieverea este pe tema sexuala incepand cu replica “Si cum mai este cu dragostea?” dupa care, la un moment dat, intervine un moment de rascruce. Fiecare dintre aceste doua cai au cate o vorba de naduf care in cele mai multe cazuri termina si discutia. Prima dintre ele fiind “E he he badi Matei, eu bolnava si tu vrei.” iar cea de adoua “Nu mai este cum era, abia intra cum iesea”. Legat de aceasta tema la un moment dat o doamna care a venit in vizita a recitat o poezie excelenta care suna asa: “Ma uit spre cer, Cerul ii sus. Ma uit la stele, Stele nu-s. Ma uit la punga, punga ii goala. Ma uit la pula cum se scoala. ”

Bineinteles ca mai sunt si momente de tensiune in birou, cel mai des acestea se termina cu replica ”E a dracului furtuna, mi-a luat iapa din pula.” Un alt moment de tensiune de care imi amintesc este de la sfarsitul iernii. Dupa ce venisem la serviciu dupa toata chestia cu sarbatorile de iarna, una din colege era mai suparata, de fapt mai mult suparata. Si cum toate birourile au plante, aveam si noi, spun aveam si noi pentru ca acestea au putrezit eliberand un miros specific in birou si la replica unei colege “Miroare urat aici, a radacina putrezita.” colega suparata ii da replica “E, cacat, iti miroase tie a radacina de pula acum.”

La toate acestea sefa de obicei are o singura replica “S-a mutat Socola aici”.

Asa ca dragilor, e grozav sa ai pe post de colegi de munca oameni intre 40 si 55 de anisori.

Related posts:

1. Cand iti dai seama ca ai imbatranit
2. La multi ani, domnu` presedinte!

Pentru ca o doresti,
Si o respecti,
Pentru ca ai nevoie de ea,
Desi mai tarziu o sa regreti.
Ea te poate tine in brate,
Dar si iti poate da si drumu,
Cu ea te poti simti plin de viata,
Dar si gol pe dinauntru.
Sufletul ce iti alina,
Nebunia ce iti confera,
Inima ce iti inclina,
Curajul ce iti ofera …

Cu ea te simti mai bine,
Si ai incredere in tine.
Chiar si diminetile frate,
Te gasesti cu ea in brate.
Fie ca esti milionar,
Cu malai la buzunar,
Sau un functionar,
Fara pic de cascaval.
Fie ca esti mare sef,
Cu figuri la un banchet,
Sau un boschetar,
Cu datorii la oricare bar,
Fie ca esti daltonist,
Masinist sau politist,
Student eminent,
Sau un smecher insolent,
Cranii sa fi tocit,
Ca mai apoi sa fii un parlit,
Dupa gratii stavilit.

Toti ca voi si toti ca noi,
Ne inchinam de multe ori,
Pentru ca ne baga in multe rele….
Sa inchinam un pahar pentru BERE.
Si pentru ca nu vreu sa zabobesc.
La masa, sa va vrajesc.
Va zic o zi buna,
Si pofta buna,
Cu respect,
Bufnita Ignifuga.

———————————————-

Multumita lui red m-am gandit sa va intreb daca aveti chef sau daca nu “get off of my lawn you damn kids” sa imi impartasiti daca berea va bagat mai tare in cacat sau daca va dat cate o idee geniala o data. Si daca ne puteti spune. Dar nu spuneti una cea mai dintre cele mai ca oricum nu le spuneti, una asa media. In caz ca nu va puteti abtine datii drumu la troncaneala.

No related posts.

Si tot pentru ca ma incurajati sa scriu o carte de poezii, cum face romanul intai isi face reclama si apoi face produsul si asa o sa incep si eu.

—————————————

Ia neamule cartea mea,
Ca’i mai tare ca o stea,
Si mai stralucitoare,
Decat o lumina mare.
Ia d`aci si te cultiva,
Sa nu mai mananci maliga,
Sa dai de salam si paine
Si niste sosete mai bune.
Ca se zice de-a mea carte,
Ca cica daca ai parte,
O sa ai frate de toate.
Ca te stiu a cultiva,
Si mai mult a eleva,
C’am talent si am valoare,
Si par la subsioare.
Da-mi pe carte 4 lei,
Sa moara copiii mei,
Da-mi pe carte un euroi,
Ca-ti fac si tumbe’n noroi
Da’ da-mi un dolar jumate,
De nu, te sparg in karate.
Ia neamule cartea mea,
Cu o reducere mare,
De pici acum din picioare,
Patruzeci de mii a costat,
Acu e la patru lei la stand.
Hai neamule nu te ingramadi,
Ca avem multe aci.
Si pentru ca azi e 8 marte,
Pentru ele la jumate,
Ca femeile astea frate,
Te mananca de pe spate.
De nu le dai ce vor,
Fugi in sanul codrilor.

Related posts:

1. Viata la cort
2. Cateva cacaturi pe care (probabil) nu le stiati…
3. Oare angajatorii ne fura viata?

Trec anii pe langa noi si stai la un moment dat si te uiti in jur, te uiti la tine si apoi iarasi te uiti in jur si cu un oftat adang dai replica: “Ce am mai imbatranit”, chiar daca ai
20 de ani, 40 de ani sau 60 de ani si ma refer la starea fizica, in stransa legatura cu cea psihica.

Unii oameni incep sa traiasca la 40 de ani, in timp ce altii asteapta moartea.

Si pentru ca tin la tine o sa te ajut in cele ce urmeaza, sa iti dai seama, cand mai ai un sezon si dai ghert, cand sa incepi sa tii un pahar de apa langa pat pentru proteza, cand dupa o viata intreaga de batut cuie in sicriu e gata de folosire, cand se aproprie sfarsitul filmului, cand bateriile 777 nu ti le mai poti inlocui, cand incepe sa iti cante popa, mai bine spus cand incepe moartea sa te aiba in vedere.

Si astfel incepem lista “Cand iti dai seama ca ai imbatranit” cu liniuta si de la capat:
- Ti se ofera locul in tramvai sau in alt mijloc de transport
- Incepe sa te doara spatele
- Vorbesti cu prietenii despre copii/nepoti
- Ai un loc prea stabil de munca
- Nu ai chef seara sa mai iesi in oras seara pentru ca esti prea obosit de la locul de munca prea stabil
- Incepi sa fii mai credincios
- Incepi sa ai grija de sanatatea ta
- Daca intr-o seara ai adunat prea multi litri de licoare cu grade, a doua zi dimineata spui “E destul pe luna asta!”
- Desi esti intr-o relatie nu se mai uita nimeni la tine
- Te amuzi singur cu replica : “Inca’s tanar … ” urmata de alte adjective (don’t do it)
- Te depaseste tehnologia de la telecomanda televizorului
- Dai televizorul la maxim ca sa auzi ce zice moderatorul/ea de la televiziunea poporului
- Te impaci cu ideea de a primi ajutor la ridicarea unui lucru
- Cand singurele sporturi pe care le practici sunt: halbere, aruncatul cu privirea la televizor, activitatea fizica de 8 ore de la servici, jocul strategic impotriva ratelor de la banci

Am privit lucrurile din ansamblu, lista poate continua si poate aduna pagini intregi asa ca incercati sa adaugati si voi ceva la lista.

Atentie: Daca ati atins aceasta stare incercati sa luati legatura cu cel mai apropiat sentiment de tinerete.

Related posts:

1. Cand masinaria incepe sa scartaie
2. Unde se duc banii pe amenzi la RATP cand se duc
3. Cand casa de discuri te suge

Ma intorceam de la fabulosul club unicat din satul natal, cu un prieten. Era vara, era iulie, era in jur de ora 4 dimineata. Cam pe cand incepea sa se crape zgomotos de ziua. Trecem prin fata bisericii, sau, ma rog, prin dreptul aleii care urca spre biserica. Ne facem traditionala cruce ca asa e datina rurala. Pe cealalta parte a drumului deslusim o mogaldeata garbovita si cocosata. Mergea agale, sontac-sontac, sprijinita intr-un toiag. Era o baba, cred. Nu i-am deslusit fata. Era mica de statura si in pozitia Quasimoto. Prima intrebare incoltita in minte. Ce Dumnezeu cauta femeia pe strada la ora aia? Era un fenomen atipic, pentru ca satul meu, are, n-are treaba, la ora 11 noaptea isi da shut down si intra in sleep mode. Nu mai vezi tipenie de om pe strada, mai ales din aia cu etate respectabila. Aia se culca cu gainile, fara ca asta sa-i faca zoofili. Sau, cel putin, asa cred.

Cu enigma asta in cap, ne intersectam cu baba. Noi, baieti educati, ii dam un buna dimineata. La tara, tre sa saluti pe toata lumea, altfel cazi de figurant, fitos, amnezic ca nu-ti mai aduci aminte de unde ai plecat si alte impresii. Baba nu raspunde la binete. Treaba incepe sa se apropie de latura dubioasa. Nu tin minte sa fi emis vreun zgomot din mers. Parca plutea. Cu toate ca nu raspunsese la salut, s-a retras de pe marginea drumului alalturi, pe un mic tapsan, ca si cum ar fi facut tot posibilul sa ne evite. Zona cu iarba era luminata de un bec cocotat in varful unui stalp. Ca niciodata, iluminatul public functiona in seara aia cu program normal. Deveniseram curiosi spre un pic speriati asa ca am cercetat silueta mai cu atentie si ceea ce am descoperit ne-a lasat muti: pot sa jur ca in proportie de 90%, BABA NU AVEA UMBRA. Lumina ii cadea vertical, dar in spatele ei nu se vedea nici o dara de intuneric, cum ar fi fost firesc. Aratarea s-a prelins nestingherita mai departe in cea mai desavarsita liniste.

Am simtit ca ne lasa picioarele, dar am luat decizia sa grabim pasul si sa ne vedem de drum, cu genunchii moi cu tot. Ne-am facut ritualul crestinesco-superstitios cu o mare cruce cu limba, ca mainile ne atarnau inerte pe langa corp. Totusi, dupa cativa metri, ne-am invins inertia incapatanata a muschilor blocati ai gatului si ne-am intors capetele sa vedem ce se intampla. Poate ni se nazarise, poate ne pusesera ceva in bautura aia de la discoteca, si aveam tripuri cu halucinatii. Dar mogaldeata era tot acolo. Incet-incet, a traversat strada si a inceput urcusul pe aleea care ducea pana la biserica si cimitirul local. Va inchipuiti ca, vazand una ca asta, ne-am facut rapid niste conexiuni cu panica prin cap, si am decretat ca ceva e clar necurat la mijloc. Am zburat aproape pana am ajuns la domicilii.

Oricat ne-am fi strofocat ulterior sa gasim raspunsuri logice la ce s-a intamplat in dimineata aceea, tot n-am ajuns la un consens. Am clasat-o la categoria “unsolved cases”, in lipsa de alte probe. Am concluzionat ca absenta umbrei era discutabila si ca frica ne distorsionase realitatea. A fost singurul episod in care pot sa spun ca am avut de-a face cu un soi de paranormal. Mackule, deci io zic ca baba gresise dimensiunile si se teleportase din greseala la noi in sat, incercand sa ajunga acasa, adica in cosmelia aia darapanata si lugubra din articolul tau .

Related posts:

1. Ali Baba si cei patruzeci de…yuani
2. Iasi Blogmeet Nr.28 Iulie 2010
3. Poveste de bloc

I-am fi facut un party de sarbatorire, pentru anisorii rotunzi de la elasticul scutecului, dar ne vedem nevoiti sa amanam un pic evenimentul. Am tine sa fie prezenti nasii, vecinii, prietenii, pe scurt, cei care au intins o mana si au pus un umar la contributie pentru ca pe Trippy sa-l cunoasca lumea mai personal. In schimb, parintii lui spirituali, eu si dom` director vom tine un toast in cinstea lui, sa-i dea eventualul Al de Sus sanatate si pofta de munca. Bere pentru noi, lapte cu vitamine pentru el.

Personal Trip implineste azi doi ani de cand fiinteaza cu domiciliu stabil in blogosfera. Sa ne auzim sanatosi si la aniversarea de trei ani.

Related posts:

1. “Filosofie” la betie
2. Intoarcerea bloggerului risipitor
3. La multi ani!

1. Oameni de care im plac sau pe care ii admir. Sunt destul de putini. Cu majoritatea sunt prieten, cu altii inca n-am ajuns la pasul asta desi mi-as dori. It`s all love in sectorul asta.

2. Marea masa de oameni, pe care fie ii cunosc putin sau doar din auzite, masa de persoane care imi ramane indiferenta. Aici nu se intampla surprize. Prima impresie e destul de infipta in perceptia mea, mai ales ca e una din trairile la care excelez, aia de indiferenta.

3. Ei, aici e un pic ciudat dar si natural in acelasi timp. Defel nu sunt o persoana ranchiunoasa. Nu suport sa fiu certat cu cineva si nu ma cert decat cu cine conteaza. Antipatia, sau chiar ura, imi sunt straine. Ura, desi e cel mai sincer sentiment ca puritate, e o traire intensa si acuta care roade la tartacuta si la aorta. Asta daca se respecta onestitatea sentimentului in sine. Deci consider ca nu e sanatos s-o dezvolt. Ma consuma. Ma dizolva. Imi fac rau singur. De aceea urasc prin indiferenta, la modul “Mi se rupe de tine”. Asta nu ma costa nimic. Iar sarcasmul si ironia care mai palpaie din mine nu izvorasc niciodata din adversitate crancena.

Exista totusi o serie de oameni care imi starnesc repulsie de la primele 5 secunde de cand am primul contact cu ei. Pur si simplu, ii vad si simt cum mi se declanseaza gastrita. Cum ma infior pe interior de parca as fi atins o piele jilava de reptila scarboasa ( scabroase animale, apropo, nu le suport ). La mijloc nu exista nici un rationament, nici o logica. Mi se intampla pur si simplu. E o reactie reflexa, instinctuala, la fel de naturala cum e instinctul de conservare. Si cred ca atunci ajung cat de aproape pot de ura, ca urmatoarea treapta in procesul de adversitate interpersonala.

Ulterior, orice ar face sau oricum ar proceda persoana respectiva, daca e cazul, sa isi imbunatateasca imaginea in ochii mei, nu mai reuseste. Nu pot scapa de senzatia initiala. Pe de o parte o fi rau, pentru ca s-ar putea sa ne intelegem, daca as trece peste inertia antipatiei, dar nu sunt capabil. Si, pe de alta parte, am impresia ca undeva, in subconstient, se trage un semnal de alarma in avans cu mesajul: “Evita individul, o sa ai de suferit daca te apropii”. Deci instinctul ma protejeaza de belele viitoare. Alta cale de interpretare nu vad.

Vi s-a intamplat sa simtiti scarba la prima vedere fata de cineva, fara sperante de vindecare?

A, si bineinteles, la punctul 3 ii mai am la inima si pe astia.Din acest motiv imi iau intotdeauna pastilele prescrise in cantitate cat mai mica. O sa mor de malnutritie pentru ca nu-i inghit, dar asta e.

No related posts.