Andrei Bibire

De cand ma stiu cinefil, in majoritatea timpului, vizionand filme la negru, n-am pomenit, fratele meu vreo continuare reusita la vreun film mai rasarit. Desi e o reteta simpla, adica de ce sa te strofoci sa mai inventezi alt scenariu cand poti sa il intinzi pe ala original, de succes, la nesfarsit si sa te bazezi ca o sa se incaseze la box-office din inertie, in virtutea filmului-parinte.

Sequel-urile la filme au reusit cu brio sa dea cu bata in balta. Cu putine exceptie, nici o pelicula partea a 2-a, a 3-a, …, a x-a, nu a facut onoare filmului initial. Le putem considera o serie de bastarzi, filme din flori, productii ce au instaurat starea de lehamite in randul privitorilor. Uitati-va la seriile Saw sau American Pie. De la o idee ok, s-a dezvoltat o retea de iedera parazitara, gata sa suga orice urma de succes, inregistrat de creatia originala. E o miscare de francizare care nu a confirmat pana acum. Si producatorii inca insista pe remake-uri. Mare e lipsa de inspiratie in gradina Domnului cu palmieri de la Hollywood.

P.S. Singurul film-sequel care si-a depasit predecesorul la succes si aprecieri e “Terminator 2: Judgement Day” unde regizorul James Cameron a reinventat printre altele, efectele speciale si partea de CGI. In rest, jale mare pe terenul arid din domeniul asta. Mai stiti voi si alte exemple de cazuri fericite din astea?

Oricum, ghiseele au inceput sa dispara si apar alte modalitati de plata. Cum? Prin intermediul terminalelor. Sunt acele aparate prin care se pot face plati pentru diverse servicii, se pot cumpara bilete, se pot reincarca cartele telefonice, sau se pot plati chiar si amenzi. Sigur, macar in ceea ce priveste reincarcarea cartelelor, ati vazut dispozitive din astea prin oras. Vor si mai multe in cativa ani, de-abia acum incep sa se imprastie pe piata.

Pot fi amplasate oriunde si practica orice fel de plata, ca mod de a fenta altfel cozile siloase de la ghisee si casierii. Surprinzator, pentru noul val, ideea vine din est de la Mama Rusia, si a fost introdusa la noi de un grup de oameni de afaceri de peste Prut. Cu toate ca lumea a fost initial reticenta la ideea platii cu cardul si a metodelor alternative, ideea incepe sa capete contur si substanta. De exemplu, Zebra Pay, unul dintre jucatorii de pe piata, a instalat anul asta, in mai, terminale la mare, pe plaja. de unde se pot cumpara foarte simplu bilete CFR, cu ajutorul unui touchscreen.

Conform studiilor, ar fi necesar cam un terminal la o mie de locuitori, deci, raportat la toata floarea poporului roman, trebe vreo 22.000, asa ca loc este. Cum functioneaza business-ul? Furnizorul de servicii incheie frumusel un contract cu compania care detine terminalul, si pentru serviciul respectiv, plateste intre 3 si 40% din valoarea tranzactiei. Cele mai grase comisioane se incaseaza de la companiile care ar suporta costuri mai mari, daca si-ar incasa platile in regie proprie, ca de exemplu companiile din energie sau din telefonie. Ca cheluieli de exploatare, un terminal se intretine ieftin, cu chiria platita pe spatiul unde e amplasat si costurile cu amortizarea. Nu va speriati, nu o sa platiti in plus la factura, daca alegeti un terminal de genul asta. In plus, mai pot rasari venituri si din publicitate prin intermediul automatelor, une dintre cele mai fresh nise din advertising.

Momentan piata este impartita intre companiile Paypoint, PayUp ( mai vechi, aparute prin 2008 ) , si legiunea noua a fratilor basarabeni, companiile Zebrapay, Qiwi sau RomPay. La astea vechi, dezavantajul e ca functioneaza doar pe baza tehnologiei POS ( Point Of Sale ), si nu pot atrage venituri din publicitate sau din achizitia de bilete de tren, par egzamplu. Avantajul e, ca tot sunt mai vechi, si si-au stabilit deja multe parteneriate cu companiile interesate, iar, in cazul PayPoint, prezenta din ce in ce mai pronuntata in mediul rural. Totusi, la sate, cum nu prea se platesc utilitati pentru gaz sau intretinere, lumea e inca rezervata fata de achitarea unei facturi cu cardul. PayPoint permite de exemplu plata pentru utilitati, in timp ce ZebraPay inca nu e interesata. O alta directie in care se planuieste o ofensiva este achitarea la automat de rate bancare sau depuneri in conturi, tot prin card. Rompay sau ZebraPay, deja s-au pus pe creari de strategii pentru domeniul asta.

Va intrebati de ce incepe lumea sa se inghesuie pe piata asta? Pai, o varianta ar fi ca marii prestatori de servicii sunt sfichiuiti de criza iar presiunea de a-si reduce costurile operationale devine din ce in ce mai apasatoare. Sub acest imperativ, exista o tendinta din ce in ce mai mare de a-si externaliza cat de multe servicii pot, outsourcing intens. Cum spunea si un director de la o companie de plati alternative. Daca acum un an incheiau foarte greu parteneriate, acum au inceput ceilalti sa-i caute pe ei.

Exemple de ce puteti achita la un terminal de plati a unei companii noi. La automatele de la ZebraPay, deocamdata se reincarca cartele si se pot cumpara bilete de tren si de muzica. In curand, se vor putea plati utilitatile, amenzile, bilete de calatorie cu autocarul sau de intrare la diverse evenimente. La RomPay e cam la fel, se reincarca cartele, in viitorul apropiat se vor efectua plati pentru aceleasi chestii ca la ZebraPay. Asadar, bine ati venit in era in care nu mai trebuie sa suporti acreala muraturii de casier sau functionar care are impresia ca iti face o favoare ca iti incaseaza banii pe utilitati sau pe bilete. Macar terminalele astea nu zic nimic, isi fac treaba rapid si eficient, si nu te costa nimic in plus. Sa platiti bine!

Sunt destule de tipuri de fani. De la cei care se dau rotunzi desi sunt capete patrate, ca stiu doua chestii mari si late despre un anume artist pana la cei fanatici ( Jihaaaaaaad) care neavand altceva mai bun de facut cu viata lor de cacat, si-o dedica cu pasiune pe altarul existentei idolului lor. De aici poti sari rapid in faza cu dezaxare si labilitate. Dezvolti obsesii, incepi hartuirea si stai beat de fericire, cu binoclul la ochi, ascuns in spatele tufisurilor din fata casei obiectului tau de adoratie, Maria Sa, Persoana Celebra.

Acum vorbim de “fanii” inmultiti ca sporii in latenta pe retelele sociale. Pe Facebook si Twitter, cel putin, dai lovitura daca esti un picut cunoscut, popolar. Ai fani, friends, folowersi si o tona de like-uri la orice silaba scrisa pe perete. Am deschis subiectul asta, pornind de la un caz particular. Cineva ( persoana importanta, nu spun cine ) , isi pusese la un moment o poza pe wall-ul de pe Facebook. Era o poza banala, de pe un teren de fotbal, intitulata, cum altfel, “Fotbal”. Si un ratacit de “friend” nu pierde ocazia sa se remarce si scrie la modul ” hehe, eu am fotbal nu stiu cand, in nu stiu ce zi…”. Si cui ii pasa?

Poate sunt mai chibit dar mi s-a parut deplasata reactia asta. Avem asa un vierme de invidie in noi, de adunam pizma la suflet pentru oricine iese in fata reflectoarelor, gata sa fie dezbaracat pana la piele si rasucit pe toate partile de ochii publicului anonim si nefericit. Toata lumea vrea sa fie faimoasa, sa fie cunoscuta, sa aiba popularitate, sa se lafaie in mocirla asta de barfe si zvonuri, creata la orice basina data de un star. Se ignora total reactiile adverse, derivate din statutul de persoana publica. Cea mai nasoala? Pierderea oricarei farame de liniste si a oricarui crampei de intimitate. Lasa ca trece. Ce ne trebuie noua viata privata? Am fost in umbra toata viata, vrem sa explodam, sa lasam lumea cu gura cascata.

Dar nu multora li se intampla metamorfoza respectiva asa ca ramanem resemnati la ale noastre, si, cand prindem ocazia, ne guduram si empatizam, chipurile, cu trairile si parerile vreunui om cunoscut, in speranta ca ni se intinde o mana si avem si noi parte de acele 15 minute efemere de faima si recunoastere.

Celebritatea insa consta in mult mai multe. Despre asta, cu ocazia unui post viitor.

Daca tot e mare tambalaul cu retelele sociale din vremurile noastre, isteria FbTw, ce s-au gandit doi omulet sa faca ei?. S-au gandit, in primul rand sa faca cum e trendy in ultimul timp, o aplicatie pentru iPad, si inovativ, in al doilea rand, pentru ceeea ce reprezinta programelul respectiv.

Ideea e asa: se iau fluxurile de stiri de la friends/followers de pe Facebook si Twitter, asa ca in loc de lista aia obositoare de link-uri, aveti fragmente din articole, poze, prezentate exact cum ar aparea intr-o revista obisnuita. O revista in care voi va alegeti continutul. Si cum iPad-ul e touch screen, imitati miscarea de a intoarce o pagina, si ati schimbat fila.

Stiti ca, daca consideri ca ai oameni importanti de urmarit pe Tw, e de-amboulea sa stai geana si sa clickaresti la nesfarsit pe ce posteaza omu`. Insa nu toata lumea care colectioneaza feed-uri de Tw, face reviste. Puteti sa-i ziceti un nou pas pentru jurnalism.

Acuma, totul e bine, dar apar discutii in legatura cu niscai neajunsuri. Coninutul nu ii apartine lui Flipoard. Si de asta, la cateva ore dupa lansare, a inceput onlineu` sa zbarnaie sa nu care cumva sa le fie considerat produsul ilegal pentru ca sterpeleste continut din alte surse. Seful de la ei zice ca nu este cazul pentru ca Flipboard ia doar niste mici fragmente si da si link catre “izvor” deci, nu e rost de complicatii pe drepturi de autor.

Ca reactiii, peste asteptari. Dupa primele 20 de minute de la lansare, deja serverul celor de la Flipboard a crapat subit de la atatea comenzi. Seful a fost nevoit sa isi pune clientii pe lista de asteptari. Mai mult, in primele 4 zile, l-au sunat vreo 150 de companii de media, doritoare de Flipboard. Se intrevad vremuri bune. De scos un ban, de bagat o reclama langa articol, de impartit profitul din publicitate cu publisheri-i este loc, deci se pot genera si planuri de afaceri.

In concluzie, treaba e buna. Un link scurt sa vedeti minunea.

Despre Rosia Montana se tot scurg rauri de cerneala pe hartie si se rup degete de tastaturi de 5-6 ani incoace. Stiti povestea. Ne-am trezit ca avem o rezerva de aur si de argint masiva sub niste munti pe acolo, niste canadieni s-au trezit ca ar fi treaba buna sa rada muntii respectvi si sa scoata metalul pretios afara. ONG-urile si alte organizatii ( de mediu sau culturale ) s-au trezit ca nu se poate, ca se da cu cianura, e toxic, si sunt galerii si alte vestigii lasate de la romani prin subsolurile alea, si ar fi bine sa ramana intacte, ca se gasesc si alte solutii pentru zona respectiva. Motive berechet pentru toata agitatia care invaluie subiectul asta de atata timp.

La Rosia Montana era obiceiul sa se organizeze un festival, FanFest. Anul asta, primarul de-acolo a boicotat total happening-ul si l-a lasat in drumul mare sa-si caute alt acoperis. Era omu` suparat, ca festivalul s-a transformat intr-un protest fatis fata de mineritul cu cianuri. In fine, cu ocazia asta, s-a organizat un mars al biciclistilor, care sa porneasca din Cluj si sa ajunga pana la noua locatie a festivalului.

Trupa de biciclisti din Cluj a avut onoarea sa fie escortata inca de la inceput de catre politisti si jandarmi, ca doar pareau dubiosi rau oamenii si aveau ganduri subversive cu miscarea asta. Undeva prin Carpinis, localitatea de unde incepe urcusul cate Rosia Montana, hop, surpriza. Din senin, a aparut o gloata de insi in tricouri negre, pe care scria patriotesco-muncitoresc “Vrem minerit”. Oamenii, gata incalziti de la bufetul comunal s-au amestecat cu biciclistii veniti din Cluj. Fete de oameni care sa se descurce cu noile tehnologii miniere nu prea aveau, ci mai degraba priviri de uitat chioras in zare la sticla goala de votca.

Deci intrarea ar fi fost triumfala in Rosia Montana cu adunatura asta pestrita de ecologisti si “mineri”. In sat, alt grup de oameni furiosi ii asteptau pe aia din Cluj cu arsenalul pregatit: bannere cu “Vom prospera datorita acestei investitii ” si urlete cat incape. Bineinteles, multimea se adunase “spontan, din proprie initiativa” in fata sediului companiei Gabriel Resources, aia de le-a pus gand rau muntilor cu aur din zona.

Sa va descriu cum arata in prezent satul. Mai toate cladirile sunt ale canadienilor, pline de inscriptii cu ” Vrem minerit “, monumente istorice pe care s-au pus placute in care se promite restaurarea lor daca se da unda verde la exploatare, tot felul de indicatoare turistice cu logo-ul casei, “Gabriel”, basca un sir de ONG-uri fantomatice, care sustin proiectul cu cianuri.

In timpul desfasurarii festivalului, niste cetateni grijulii de-ai comunei s-au ocupa de bruierea acestuia, cu ajutorul gratarelor cu manele, langa terenul imprejmuit unde se afla scena mare. Gabriel Resources a pus umarul la finantarea sarbatorii de Sfanta Maria, in ultima zi de festival, ca sa se mentina in grafic cu evenimentele.

Pas de mai intelegi ceva. Se pare ca conflictul dintre tabere, pro sau contra proiectului, s-a mutat acum in domeniul relatiilor cu publicul local, public care nu mai intelege nimic. Daca cei cu apararea mediului au pus-o de-un festival, astia, dincoace, din partea de la canadieni, au sustinut sarbatoarea crestina si chiar au trimis niste mineri fictivi la pedalat si intimidat ceata de ecologisti. Circul continua si lupta de clasa se ascute.

E bine sa stiti ca s-a lansat un portal de nunti , nou-nout pentru orasul Iasi. O echipa ambitioasa de patru omuleti au pus umarul, au pierdut nopti albe, si-au smuls parul din cap cand nu le iesea ceva, in zilele negre, dar au reusit. Acum va prezinta produsul finit.

La cata bataie de cap e cu nuntile si cu organizarea, e mana cereasca sa iei toate informatiile de care ai nevoie. Si site-ul respectiv acopera orice este trebuitor la un eveniment fericit de genul asta. Daca dati un tur de acomodare, o sa observati categoriile de la pregatiri de nunta ( restaurante, hoteluri, imbracaminte pentru miri,cursuri de dans, de unde pot fi procurate verightele, in fine, tot tacamul ), trecand prin servicii de nunta ( agentii, servicii foto/video, bauturi, catering, transport ) ajungand pana la ce se intampla dupa nunta. Nimic nu e lasat la voia intamplarii.

Ce mi se pare insa interesant si in ton cu tendintele noastra e ca s-au adus lucruri in plus, imbunatatiri pentru cei interesati. Acest forum, unde sa se discute fel de fel de subiecte pe marginea nuntii, sa se pune intrebari, sa se dea raspunsuri, sfaturi si sa se schimbe impresii, pentru ca vorba circula repede si e ok ca oameni s-au gandit sa circule in ograda proprie.

De asemenea, ca bonus, exista si un blog , unde va puteti delecta cu tot felul de povestioare interesante despre traditiile si obiceiurile legate de nunta sau va puteti informa in legatura cu ce acte va trebuie la cununia civila.

Inca ceva care nu mai vazusem la site-uri cu profil asemanator pana acum. Bag seama ca nu vor doar sa insiruie omului niste meniuri cu niste locatii la gramada si atat. Vor sa isi faca o comunitate, vor sa fie dinamici. De asta, banuiesc, se concentreaza mai mult pe continut.

De intrat in contact, puteti in contact folosind formularul de pe site. Precum si prin intermediul blogului sau al forumului. Vad ca sunt prezenti pe Facebook la adresa asta si pe Twitter, respectiv aici. Iar o miscare normala. Facebook si Twitter au popularitate uriasa, toata lumea e acolo, majoritatea sunt tineri, destui sunt la intervalul de varsta numai bun pentru insuratoare.

Una peste alta, imi place cum se prezinta acest portal de nunti. E aerisit, e simplist ca design, gasesti tot ce iti e util ca informatii, are blog, are forum, vrea si participare din partea celor care trec in vizita pe acolo, vrea sa formeze o comunitate. Le doresc succes de piatra, la fel precum casele proaspetilor casatoriti.

Un amic de-al meu detine mai multe site-uri. M-a rugat sa arunc un ochi peste ele. Nu vreau sa ii fac recenzie pentru ca ar trebui sa stea la coada.
Deci, sa vedem ce ofera omu’:
1. are un stie de lyrics online, pe romaneste versuri muzica. Aruncati un ochi. E ok. Ar fi si mai ok daca nu ar pune versurile manelelor dar mi-a promis ca nu asculta manele doar ca are versurile acolo pentru ca multi romanasi de-ai nostri cauta versuri de manele. Asa o fi.
2. subtitrare filme este un alt site folositor. Eu stiu engleza si m-as putea uita la filme fara subtitrare dar trebuie sa dau volumul prea tare ca sa pot intelege exact ce vor aia din film sa zica. Merita urmarit si site-ul asta.
3. omu’ nu e om daca nu are un site despre jocuri pc, nu? Ma bucur ca nu are un site de jocuri flash, cu aceleasi jocuri flash care sunt pe toate site-urile de genul asta. Pe jocuripc.info face niste recenzii, ofera trailere si gameplay infos. Si asta merita.
Hai. Enjoy

Nu e o noutate pentru nimeni ca unii bloggeri au adevarate razboaie personale atat cu cititotrii, cat si intre ei. Si unii, si altii, stand bine sub protectia anonimatului si a distantei pe care ti le ofera Internetul, se injura si si se spurca in orice locsor intra in contact. Cand e vorba de creat injuraturi, suntm magna cum laudae ca popor. Ma intreb totusi ce se intampla in momentul in care conflictul se muta de pe blog in strada.

Sunt destule persoane sensibile la unele invective. Oameni care nu stiu prea multe si o iau in nume personal. Oameni care, pentru o jignire aruncata de unul din Constanta, pe net, sunt dispusi sa vina din Timisoara, pana la capatul marii si sa-i sparga mufa nenorocitului. Si atunci cum o sa se mai comporte bloggerul respectiv, stiind ca daca sare iar calul, s-ar putea sa isi ia smardoiala din nou, ca sa folosesc un termen golanesc?

Nu stiu cati ar mai avea curajul sa isi asume ce au scris, cand se trezesc inconjurati de sase, sapte malaci furiosi, pusi pe inmuiat oase. Nu pot sa uit, cum s-a cacat pe el Gainusa de la Cronica Carcotasilor, la o farsa, cand a crezut ca Smarandescu il baga in portbagaj, in plina strada si il duce la o “plimbare”.

Nu stiu daca au fost cazuri din astea. E doar o intrebare teoretica. Dar se poate intampla. Asa ca, daca esti mai acidulat asa si ataci la persoana de pe blogul tau, esti de gasit pe retelele de socializare, ai poze, stie lumea cum arati, te dai rotund ca nu ti-e frica ca ti-o iei in barba si totusi ti se intampla…Ce-o sa faci dupa? O sa fii la fel de “viteaz” si “brav” ca inainte? Nu cred. Dimpotriva. Asa ca, e bine sa iti asumi eventualele consecintele negative daca e sa vorbesti de rau pe cineva.

Disclaimer: Textul acesta nu e o amenintare voalata la adresa nimanui. Era vorba doar de o situatie ipotetica.

Dom`le, siguranta de sine e un lucru bun in general. Atat timp cand nu o dai in cealalta extrema, adica in aroganta, si omul respectiv incepe sa-si tina basinile in cap, nu in cur, e ok. Esti sigur pe tine, ai incredere in your cojones, da, ai un plus, ajungi mai repede la ce iti mai propui prin viata.

In schimb, la multi dintre cei care par macar siguri pe ei, am observat o chestie ciudata, intrucatva comica. Hai sa ne imaginam ca ne aflam la o bere, cu vreo 5-6 persoane la masa. Incepe un tip sa isi sustina o parere. De obicei, lui ii place sa aiba dreptate. Multi folosesc o tehnica desueta, fara sa-si dea seama, vorbesc sus si tare. Isi iau interlocurorul repede sa ii amestece argumentele si sar cu gura pe el, repeziti, ca un izvor de munte. Prietene, retine insa ca simpla vehementa cu care urli nu te ajuta la nimic. Sperii doar pe cei slabi de inger.

La masa respectiva, tipul incepe sa-si expuna argumentele. Adora situatiile de genul asta. E in centrul atentiei. Are un tic aparte. Dupa ce zice vreo doua – trei vorbe, isi roteste ochii in jurul mesei sa vada reactia celorlalti. Pe el il intereseaza cum te comporti, baremi paraverbal, daca tot stai si asculti. Ma amuza chestia asta. Mimica poate spune mai mult decat o mie de cuvinte. Dar nu e de ajuns, uneori.

Eu, de exemplu, nu sunt genul care sa se ia la harta din senin. Nu imi racesc gura de pomana, decat daca stiu ca dezbat un subiect pe marginea caruia tin la parerea mea. Altfel, evit stresul, si dau din cap aprobator sau ma iau alte ganduri si devin absent. In functie de imprejurari, rezultatele difera. Sa stiti insa, ca daca te-ai contrat cu cineva pe un subiect, tu ai fost pro, pe urma te-ai lasat chipurile convins si ai trecut in tabara anti, nu conteaza. Oamenii nu isi prea schimba parerile asa din senin, indiferent cat s-ar da altii peste cap sa-i convinga ca nu-i asa. Preferam sa ne convingem singuri. Nu ne place sa ni se vare alte puncte de vedere pe gat. Ne simtim vulnerabili si ripostam. Unii pe loc, fatis, altii in gand si ulterior.

Asa ca draga prietene care imi stai geana sa observi ce imi exprima ochii, daca vezi ca am o privire de viu interes, cu o luminita jucausa in ei, sa stii, ca aparent sunt de acord cu tine. Practic nu. Daca ai noroc si scapi necontrat de alte argumente, savureaza-ti victoria temporara. Maine e alta zi si s-ar putea sa nu imi mai fie lene sa ma iau in gura cu tine.

Cum spuneam ma amuza genul aceste de oamenii, hulpavi, care mai baga cate o replica “spirituala” si pe urma se uita fix la tine, ca si cum ti-ar comanda o reactie, zambind cu o autosuficienta unsuroasa. Dar lumea zambeste, si zambeste mult din complezenta. E ca in bancul ala:
” Nu inteleg cum poti sa razi la toate glumele proaste spuse de vecinul nostru. Pai, draga mea, daca nu rad, are impresia ca n-am inteles si le mai zice o data.” . Plus ca, pe de alta parte, mai exista si noua zicala: Cine rade la urma e retardat.

Da, ati auzit bine: M-am saturat fratilor sa primesc comentarii la articole cu nume gen: joculete, joculete noi, download filme, filme online, filmulete misto, calorifere electrice, centrale albe si alte cacaturi de genul acesta. Ce sunt oamenii astia cu nume ciudate? Niste Spammeri. O sa zica lumea “Nu sunt spammeri pentru ca nu sunt site-uri Spam”. Ei, serios? Nu cred ma. Toate sunt spam atata timp cat comenteaza aiurea si inafara subiectului. Si m-am saturat ca tot distrusul sa ceara recenzie la site-ul lui care vinde vibratoare si produse de-ampulea.
Asa ca, oameni buni, incepand de acum vom aplica urmatoarele reguli:
1. Toate nick-name-urile care contin cuvinte gen: “joculete, joculete noi, download filme, filme online, filmulete misto, calorifere electrice, centrale albe” vor fi redenumite cu “Comentariu pentru SEO” plus un numar de ordine ca sa nu fie acelasi nume de mai multe ori in acelasi articol. Comentarii???
Daca imi esti prieten, s-ar putea sa te las sa te botezi cum vrei tu. Daca nu…bafta la copii…
2. Recenziile o sa fie facute doar la site-uri care nu vand nimic. Daca vinzi ceva de pe site si prin intermediul recenziei mele o sa urci in SERPS si o sa obtii profit, de ce sa nu ma platesti. 5 Euro de scris articolul fara nici un link plus 5 Euro per fiecare link…
Alte metode de eradicare a SEO SPAM nu mai stiu, astept idei de la urmatoarele persoane: Edy, Andrei Bibire, Cojan si altii care nu comenteaza cu numele specificate mai sus.
Hai…bafta.
Sper sa nu se supere Krumel pentru imaginea furata pe site-ul lui.