Acum ar trebui ca sa primim raspuns la toate chinurile la care am fost supusi de-a lungul anul si anume : cadou de craciun (ca vine mosu si esti sensibil), 1,8 martie (daca nu vrei sa dormi pe presul de la usa sau sa te rezolvi singur esti cat se poate de sensibil si afectuos), cadoul de iepuras (mama lui de iepuras-sa “traiasca” americanii cu al lor “american dream” ca de la ei am preluat asta), dar se pare ca lucrurile nu stau chiar asa..de fapt nu stau deloc asa.

Nu cred ca va lasati sotiile, prietenele, mamele sau mai stiu eu ce surogat de relatie cu o persoana de sex feminin sau nu…sa mearga sambata dimineata la piata, si cand vine dupa o caldura infernala negociind la sange cu pietarii pentru 2-3 lei in minus sa faca curat in casa singura, deci suntem infratiti cu lucrurile astea, de fapt nu conteaza ce zi e ca e tot la fel, am semne de intrebare si de ziua ta de nastere daca tot pe post de caraus, sluga la stapan si alte alea esti…

Ne putem bate cu pumnul in piept, de fapt putem sa luam orice obiect metalic foarte dur si ascutit sa ni-l dam in piept, ca ziua barbatului nu se va sarbatori si va fi cu aceeasi intensitate ca cele pentru femei…si nu avem cum sa fie altfel…e evident…ele sunt personajul principal in povestea vietii…admir campania celor de la Bergenbier…dar ne stim rolul si rostul…

Related posts:

1. Ziua lu` Valy
2. E luni…
3. Vampirul pe invers

Ochi ce m-au fermecat.
Ochi ce i-am vanat.
De fapt,
Am devenit vanat.
Cu ei am ramas imprimat.
Doi ochi ca niste perle negre,
Se joaca cu emotiile mele.
Acei ochi, daca ma privesc,
Inlemnesc!
Pot sa ii privesc fara oprire,
In nestire.
Gasesc un univers in ei.
Vad cel mai frumos tei.
Privesc o fata frumoasa.
Privesc o luna albastra.
Simt o zi de vara, iarna,
Primavara sau toamna.
Sau doar o zi frumoasa,
Privita din casa,
Pe fereastra.
Vad tot ce e bine.
Prevad un cuplu fericit.
… ma simt implinit.
Peste zi noapte au coborat.
Ochii, pleoapele le-au tabarat.
Noapte buna.
Cu stima,
Bufnita Ignifuga.

Related posts:

1. Animala’ scrie … cateodata!
2. Cearta din interior
3. Matza pe acoperisul fierbinte

Context personal: E, de aici incep discutiile. N-am auzit inca anuntul oficial, dar nu m-as mira ca Cedrea sa o stearga putin prin munti, la fel ca partizanii din Rezistenta anticomunista, sa se refugieze in vreo pestera sau vreun schit mai parasit si sa-si rezerve ceva ani sabatici pentru rugaciuni si contemplare. Suna ca o gluma dar nu e exclus sa se intample. De ceva timp incoace, omul pare sa se indrepte spre calea credintei. De multe ori, piesele sale suna a gospel rap, fara coruri triumfale de negri pe fundal, e drept, dar se creeaza impresia ca undeva, recent, tipul a avut parte de un soi de revelatie, iluminarea pe filiera crestina. A ajuns la concluzia ca Biblia nu e primul SF din istorie, ca Sfintii Parinti chiar propovaduiau adevarul, ca iubirea si cainta sunt calea catre desavarsire si mantuire. Nu e nimic nou, in calitate de crestini ortodocsi, stim si noi cu ce se mananca religia noastra, macar teoretic. Zabovim mai tarziu asupra implicatiilor ce reies de aici. Pe scurt, Cedrea pare in plin proces de transformare si rearanjare a prioritatilor in viata. Cel putin asta se intelege din ce transmite pe acest ultim album solo din cariera sa, dupa cum sustine.

Context muzical: Cedry2k a avut dintotdeauna un loc aparte rezervat in peisajul de rap romanesc. Si-a pastrat coloana si nu a ezitat sa urle in sus catre cei care ne conduc. De fapt, si-a asumat un fel de misiune din asta, sa scuipe rime acide contra sistemului si a tot ceea ce inseamna putregai si mizerie din el. Inca de la primul album, “Alchimia Veninului”, si-a ascutit coltii si a muscat verbal din guvernanti. Trei teme au fost dintodeauna omniprezente: revolta contra regimului politic, teoria conspiratiei si intoarcerea cu fata la Dumnezeu. A mai abordat si alte teme, bineinteles, viata din Berceni Progresu ( acolo locuieste ), conditia artistului de rap de la noi, atacurile inerente la beregata multimii de MC-ii romani care o ard degeaba, felul incetatenit de-a fi al romanului, diverse reflectii asupra vietii in general etc. Nu s-a eschivat niciodata sa se ocupe si de alte subiecte, doar ca cele trei elemente de mai sus s-au itit mereu din versurile scuipate.

Cedry2k nu a luat niciodata in considerare ideea sa se faca mai accesibil pentru a ajunge la mai mult public. Nici nu e capabil de asa ceva. Nici macar nu vrea asa ceva. Baza lui de fani a fost capatata pe imaginea de MC vertical, cerebral si taios. Daca ar vira inspre mainstream, ar proceda total eronat. Impreuna cu Carbon, tot de la Facem Records, Cedry2k reprezinta una dintre cele mai pure talente in materie de poezie din Romania. Executia la versuri e impecabila, vocabularul e stapanit la perfectie, substanta lirica e asigurata. Asadar, nu exista context muzical in care Cedrea trebuie sa se alipeasca, el si-a creat de unul singur ruta si traseul in care conduce de unul singur. Indiferent de ce s-a intamplat cu Guess Who, cu Puya, cu Spike, sau chiar si cu colegii sai de casa, Doc si Deliric1, Cedry2k si-a pastrat felia si nu a invitat pe nimeni sa se aseze la masa.

Beat-uri: Dar hai sa ne intoarcem la turma noastre de oi. “Clipa Schimbarii” suna destul de coeziv la instrumentale. Nu am gasit nicaieri care sunt autorii track-urilor. Banuiesc insa ca Sez de la Facem Records e prezent la datorie. Am inceput sa-i intuiesc tehnica de productie, plus ca e unul dintre cei mai frecventi colaboratori de-a lui Cedry2k, au ajuns la o chimie completa ca pereche. Cum mesajele de pe album sunt sumbre si doresc sa loveasca cat mai adanc in ascultatori, piesele sunt asezonate de regula cu sesiuni de pian reci, sample-uri de coruri gotice, din alea de catedrala si straturi de vioara sustinuta si intunecata. Din cand in cand dam si de cate un riff de chitara electrica. Tobele si snare-urile cad greu si se pliaza corespunzator pe ce canta Cedrea. Per total, negativele din spate au fost elaborate in stil minimalist de-al lungul carierei lui Cedry2k, pentru a-i lasa versurile sa se desfasoare si sa percuteze. Oricum Cedrea e abil si poate stapani orice beat i se ofera. Da, carcotasilor, ma refer aici inclusiv la “Picatura chinezeasca”, produsa de Double L, de pe “Poezie Balistica”.

Flow: Cedrea rimeaza fara greseala. S-a evidentiat de la inceput prin faptul ca schimba vitezele la flow in functie de cum isi structureaza versurile. Se poate opri in mijlocul unui vers, sa isi termine ideea, si sa reia alta noua de-acolo cu naturalete, fara sa-si strice cadenta si sa detectezi ca derapeaza de pe masura. E remarcabil pentru un om care are atatea de spus, sa-si dozeze perfect vorbele astfel incat recitarea sa ii curga lin, fara meandre sau hopuri. Mai nou, Cedrea rupe ritmul brusc si accelereaza cateodata, obligandu-te sa-ti incordezi urechile ca sa ii tii pasul cu sprintul verbal. I-o fi reprosta lumea ca e prea monoton sau ceva. Sau pur si simplu si-a flexat el calitatile sa vada cum iese. Lumea i-a mai reprosat ca prea le urla pe beat-uri. Chiar si cand canta mai relaxat, tot i se simte maraitul amenintator de pitbull din timbrul vocii. El a zis ca “eu tip pentru ca doare, boss”. Acuzatii nefondate, zic eu. Intotdeauna am apreciat foamea si apetitul cu care scuipa un MC. Cedry2k canta clar, raspicat si agresiv. Sa iti mentii ghearele pregatite in permanenta liric e o conditie pentru a rezida in cartea de onoare din hip-hop. Pasiunea cu care livreaza tine permanent ascultatorul in priza.

Structura lirica: Exceptionala. Cedry2k e jupan pe doua figuri de stil, in speta. E papusarul metaforei dar, mai ales, e taticul eufoniei. E o adevarata placere, mai ales pentru un “language nerd” ca mine, sa il ascult cum isi etaleaza talentele de a indoi si a invarti limba romana si de a se juca cu sensurile cuvintelor. Nu lasa rimele doar imperecheate, le incruciseaza, le pune sa se imbratiseze, le combina in interiorul versului, plaseaza potriviri in versuri paralele, rima-cuvant-rima-cuvant-rima. E un deliciu sa stai si sa te bucuri de ce poate sa mestereasca la schelele versurilor. In plus, poseda un vocabular care ii permite sa dea glas la orice idee are de lansat, un vocabular cu care pare sa se distreze de fiecare data. Si nu, “nu compune cu Dexu`, manca-i-ati sexu`”. Nu l-am vazut niciodata la lucru, in studio, in plin proces de creatie. Cine stie, poate da de recenzia asta, o sa fie pe gustul lui si o sa ma invite . Ori e perfectionist, si trage de el pana ii iese cum vrea, ori le scoate natural, fara sa se zbata prea mult. In al doilea caz, se apropie de ceea ce oamenii numesc cu prea multa usurinta in ziua de azi, un geniu.

Continut liric: Ei, dragii mei, de aici incepe valva. Cedry2k ne zice ca suntem in ceasul al 12-lea, suntem la rascruce, trebuiem sa luam musai o optiune si sa ne schimbam. Altfel, e vai si amar de curul nostru. Daca depasim clipa deciziei fara sa miscam un deget, cursul de prabusire e ireversibil. Omul e bantuit de doua idei fixe. Una, ca suntem condusi de un guvern mondial din umbra, o mana de oameni, masoni, din randurile celebrilor 1%, evrei, sionisti, eventual slujitori de-ai diavolului. E portretul-robot creat de cele mai cunoscute teorii ale conspiratii care demonizeaza aceasta mana de oameni care ne hotarasc destinele zi de zi si ne tin sub carambul cizmei, in juguri prefabricate. Noi suntem o turma de magari in ceata, manipulati, legume, carpe fara reactie. Avem parte de ture permanente de brainwashing la masina de spalat globala. Societatile secrete si conspiratiile sunt subiecte comune pentru majoritatea MC-ilor, insa Cedry2k merge pana acolo incat sa afirme absolut sigur ca asta e adevarul. A deschide subiectul asta stufos inseamna sa va tin lipiti de lectura pentru cel putin o ora, poate mai aveti si voi treaba. Sa zicem ca e parerea omului, desi din ce sustine prin piese, nu rezulta decat faptul ca stie doar de varful aisbergului. Din astea stim si noi, nimic nou aici.

Cedrea o gafeaza in schimb la partea cu credinta. Daca l-ar asculta cineva neobisnuit cu ce a scos pana acum, ar concluziona ca suna fix ca un sectant care vrea sa-si adune un grup de adepti in cultul sau, folosind-se de influenta pe care si-a creat-o ca artist. Nu cred ca asta a fost intentia lui. Ar fi meschin, cel putin, din partea sa. Nu e ca a invoca principiile crestinismului ar fi ceva gresit, religia asta nu implica nimic rau la prima vedere. Dar, intre religie si credinta e o diferenta majora. Religiile au fost create cu scopul de a se imprastia si de a castiga cat mai multi prozeliti. Toate se bat in cap in cap, aproximativ fiecare religie pretinde ca e purtatoarea adevarului suprem. E o adversitate continua intre ele. Inclusiv, asta se aplica la crestinism. Credinta in schimb e cu totul altceva. E unul dintre cele mai intime acte zamislite in psihicul omului. Nu e facuta pentru a fi afisata ostentativ si bagata pe gatul altora. Asta e treaba religiei. Nu trebuie neaparat sa falfai Biblia sau Vietile Sfintilor, sa crezi cu habotnicie tot ce scrie acolo ca sa demonstrezi ca esti un bun crestin. Inainte de confesiunile religioase, suntem oameni cu valori, principii, constiinta si bun-simt. Bine, asta intr-o lume ideala. Dar, nu trebuie sa te agati de nu stiu ce principii nobile exterioare, ca sa fii un om corect si bun.

Aici greseste Cedry2k cand nu mai conteneste cu sfaturile ca e timpul sa ne intoarcem cu fata spre Dumnezeu. Ce face el suna a indoctrinare religioasa. E drept, ca de aia e artist, sa isi transmita trairile si nelinistile catre public, sa creeze, sa se confesioneze, dar a-ti etala credinta asa cu impingeri si pressing in mintea ascultatorului, e eronat. Avem libertatea de a alege in ce sa credem, cum isi asterne fiecare, asa doarme. E decizia fiecaruia. Ne vom asuma deciziile, daca va fi nevoie. Cedry2k nu da decat impresia unui propovaduitor care isi transmite crezurile de la pupitru si ameninta cu repercusiuni pe toti aia care nu ii urmeaza invatatura. Sa avem iertare, dar nu asa se face. In fine, pe scurt, ca ne lungim si aici daca dezvoltam ideea, asta e marele minus al unui album aproape perfect dealtfel, incercarea de convertire si de readucere a mieilor ratacitori pe calea presupus corecta.

Invitati: Dragonu de la Specii, Stripes, unul mai nou prin peisaj, l-am mai auzit pe albumul lui Subsemnatu – Nu strica muzica, da o bucata cam slabuta totusi pe “N-am stiut”, cu toate ca nu e usor deloc sa te ridici la nivelul lui Cedrea cand apari la feat. Apoi, mai e Raku, care devine din ce in ce mai dificil de urmarit si de inteles prin ce face in ultimul timp, dar din nou, asta e alta treaba. Carbon, ca tot e cam in aceeasi liga cu Cedry2k, si Vlad Dobrescu. VD tre sa dea si el drumul la primul album solo in curand, si si-a intensificat aparitiile in ultimul timp. Reuseste sa zugraveasca o naratiune infioratoare pe piesa “Piete” in care se insurubeaza in mintea unui om normal care o ia razna si isi impusca toti colegii de birou. Va las sa ascultati la finalul recenziei piesa. Invitatul surpriza e George Toparceanu. Da, ati citit bine. Cedrea i-a luat o poezie, “Calimara” si a pus-o neschimbata pe beat. Ca tot vorbeam de lirism pur…

Mix piese/sequencing: Cand nu se dedica exclusiv obsesiilor sale cu religia si conspiratiile( are niste extrase dintr-o predica a unui preot pe cateva piese, plus un fragment de mesaj de la Antonie Iorgovan, parintele Constitutiei), Cedry2k mai pune pe foaie si reflectii despre viata lui pe “Schimbari de valori” si “Alt Exemplu”, piese despre cat de mult poare schimba viata unui fan ceea ce artistul lui preferat spune in rime, “N-am stiut”, sau melodia cu VD care e despre cum s-a impartit sistemul in piete care creeaza nevoi artificiale de tot soiul si ne obliga inconstient sa le consumam produsele si serviciile. Cu mici variatii, albumul e construit spre mesajul de ultima instanta care ne sfatuieste ( bine, suna mai mult a porunca ) ca e esential sa ne trezim si sa ne schimbam.

Coperta: Gura pesterii unui pustnic/sfant, intesata de demoni, plasati strategic sa incerce sa-l tenteze si sa-l abata de pe traseul corect. Simbolistica crestina e la ea acasa. Daca lasam concretul la o parte, coperta poate simboliza si tumultul si stradaniile noastre, ale tuturor, de a razbate pana la capatul zilei, printre tentatii, incercari, nervi, neajunsuri, limite, degringolada. E echilibrul si sarma subtire pe care mergem permanent, incercand sa nu alunecam si sa ne prabusim in hau.

Vanzari: Cedry2k a anuntat ca e ultimul lui album solo. Se gaseste pe niste site-uri de profil si la concerte. Omul s-a plans constant de dezinteresul fanilor de a cotiza si de a-l sustine financiar. E problema cea mai des intalnita la MC-ii romani care isi pastreaza neatinse stilul si creatiile. Sper ca, macar acum, la final de cariera solo, fanii sa-i arate respectul cuvenit si sa ii cumpere albumul. Eu deja caut sa ii cumpar toata discografia.

Impact pentru cariera: Deocamdata, asta e punctul terminus al calatoriei. Cedry2k va continua insa in formula Haarp Cord. Ultimul album ar trebui sa ii incununeze cariera relativ scurta, dar foarte intensa, de care a avut parte. Dupa cum declara, “nu se lasa, doar va schimba arma”. Asteptam sa vedem cum va proceda pe viitor. Cuvinte in plus pentru activitatea lui muzicala nu ar mai fi. Muzica i-a vorbit de la sine.

Mostenire: E aproape imposibil pentru altcineva sa-i ocupe locul ramas vacant. Cedry2k e un simbol pentru hip-hop-ul romanesc. E cel mai desavarsit poet/MC pentru mine. Asemenea talente apar odata la ceva perioade indelungate de timp. Prin tot ce a facut singur, si-a castigat un loc binemeritat in The Romanian Hip-Hop Hall of Fame, daca asa ceva ar exista. Nu va fi uitat pentru mult timp, sau cel putin asa imi imaginez, desi, de regula, vremurile in care traim tind sa ne faca memoria tot mai scurta. Daca mai aveti ocazia sa-l prindeti live la concertele de promovare la “Clipa Schimbarii”, duceti-va si aplaudati-l in urale. O merita cu prisosinta.

Nota: 4 stele din 5 ( steaua in minus e pentru ce am explicat mai sus la continutul liric ). Altminteri, ar fi fost punctaj maxim, nu neaparat pentru albumul asta, ci pentru tot ce a reprezentat Cedry2k pentru mine, ca fan, si pentru hip-hop-ul romanesc.

Acuma, la mostre va dau doua melodii lansate oficial pe YouTube, plus “Piete” ( in special pentru strofa lui VD) si “Calimara” ( poezia lui Toparceanu ” …ca ochii tai, cei mari si negri ca doua guri de calimara”…). Daca va place, stiti ce aveti de facut:

Piete ( cu VD )

Calimara ( de George Toparceanu )

Related posts:

1. Cedry2k- Poezie Balistica
2. Da, deci vine Cedr2yk in Iasi

Semnat dom’ Director

Related posts:

1. Personal Trip are director web
2. Nou in grila de programe Personal Trip: Logo&Director de articole
3. Promit

Am sa scriu despre ceva clasic,
Astazi, ma distrez la maxim …
O zi senina,
E de vina.
Un soare puternic,
Ce ma incalzeste.
Un aer, …
Ce ma ameteste.
Astazi fac ce vreau,
Pentru ca nu am ce face.
Astazi,
Toata lumea imi da pace.
Astazi,
Pot face o mie de lucruri,
Sau niciunul,
Sau pot vedea cum trece timpul.
Astazi,
Ma pot intalni cu el, cu ea,
Sau cu tine,
Sau pot fi doar cu gandurile mele, cu mine.
Ce bine e azi,
Te asigur.
Astazi,
Ma distrez la maxim.
Asta e sigur.
O zi buna.
Cu stima,
Bufnita Ignifuga.

Related posts:

1. Multumiri…
2. Vanity fair
3. A iubi frumosul/ a investi in frumos

Asemeni multor pariori experimentati, tindem a crede ca formatia blaugrana ne va face pentru a nu stiu cata oara o mica demonstratie de fotbal adevarat, cu Messi, Xavi, Iniesta si Fabregas in avanposturi, alimentati puternic si de dorinta lui Cuenca de a arata lumii intregi de ce este capabil; primul ’11′ va fi completat, cel mai probabil, de catre Valdes in poarta, Alves, Puyol, Mascherano si Adriano pe linia de fund, iar Busquets infiltrat in deja clasicul ‘romb’ de la mijlocul terenului conceput de Pep Guardiola.

Cum de la germani nu te poti astepta decat la o formula clasica de tipul Leno – Schwaab, Friedrich, Toprak, Kadlec – Reinartz, Bender, Castro, Augusto, Schurrle – Kiessling, ramane de trecut in carnetel doar forma buna in care se afla ‘farmacistii’ din Leverkusen, autorii a trei victorii consecutive in campionat. Daca vor gasi leac pentru cele 49 de partide pe Camp Nou consumate si, respectiv, incheiate fara infrangere pentru FC Barcelona, ramane sa consemnam dupa fluierul final. Teoretic vorbind, se anunta a fi un nou galop de sanatate a catalanilor, astfel incat, dupa ce meciul se va fi terminat, multi dintre pariori isi vor continua noaptea cu o serie de jocuri de noroc menite a le rotunji veniturile.

Related posts:

1. Primele 2 echipe din sferturile UCL
2. KidsMag – Pentru copii ( P )
3. Cartuse pentru imprimanta ( P )

Veste teribila pentru presedintele reales al Rusiei, Vladimir Putin, cel care a trebuit sa asiste neputincios la infrangerea echipei cu care simpatizeaza, si anume Zenit St. Petersurg. Cu o victorie la limita din meciul tur, scor 3-2, rusii s-au aliniat constiincios in fata careului de 16m si au tinut-o intr-o distractie totala pe tot parcursul confruntarii cu Benfica, aceasta atitudine costandu-i, practic, biletul calificarii in sferturile Champions League. Minutele de prelungire pare-se ca le-au fost fatale, de vreme ce M. Pereira (45+1) si N. Oliveira (90+3) au doborat un Zenit care, ce-i drept, a plecat cu sansa a doua in aceasta partida.

Din sumedenia de pronosticuri pariuri, o buna parte din jucatori au ales cote cuprinse intre 1.66-1.70, atribuite ‘vulturilor’ portughezi, care au ciupit de cate ori a fost necesar pentru a transforma Zenitul intr-un mic starv fotbalistic, cu puternice accente dramatice.

Intr-o alta ordine de idei, cei care au stiut sa se foloseasca de unealta denumita pariuri live, mare le-a fost mirarea cand bookmaker-ii duceau cotele spre 2.50 (altele si mai mult) pentru calificarea Benficai, undeva prin a doua parte a primului mitan.

Cea de-a doua formatie calificata in sferturile Champions League, editia 2011-2012, este AC Milan. Sau ‘diavolul milanez’, daca doriti sa vorbim in continuare folosindu-ne de aceste mici porecle pe care le-au capatat echipele de-a lungul timpului.

4-0 in meciul tur pentru trupa condusa de Allegri si un neverosimil 3-0 pentru Arsenal la capatul primelor 45 minute, circumstante care ne asigurau ca vom avea parte de un spectacol total dupa pauza si, surprinzator sau nu, o posibila repetare a episodului din 2004, atunci cand SuperDepor zdrobea Milanul cu 4-0 ca urmare a unei prime manse incheiate cu un scor similar, 1-4! Nu a fost cazul, insa, experienta oaspetilor, coroborata cu oboseala si intr-o oarecare masura frica lui Arsenal din momentul parafarii celor trei goluri, spunandu-si cuvantul in cele din urma. Asadar, Benfica si AC Milan merg mai departe, urmand ca in aceasta seara semintele sa fie sparte, iar berea consumata, pe fondul altor doua optimi de finala: APOEL-Lyon si Barcelona-Bayer Leverkusen. Altfel spus, bucurati-va de fotbalul de cea mai inalta calitate!

No related posts.

Related posts:

1. S.O.S. – Sanatatea, radiografie
2. Switching plans…you lazy bastard!
3. Follow + twitter = ?

La inceputuri, The Roots s-au concentrat pe esential. Sa mestereasca o muzica de calitate cat mai inalta, si nimic mai mult. Fara artificii, fara tactici de imagine, fara nimic altceva decat muzica. In timp insa, au evoluat incet dar sigur, indepartandu-se de conceptul asta, rime grave pe instrumentaluri grele. In 2011, albumul “undun”, iesit in decembrie, ar nemultumi poate pe un fan mai vechi si mai puritan, obisnuit sa dea din cap pe melodiile clasice de odinioara ale trupei. Primele 4 track-uri din debutul albumul sunt orchestratie pura, fara vocea nimanui, construite pe un fundal auster si atmosferic de pian. Nu prea e muzica de bubuit in boombox cand iesi sa te intalnesti cu baietii la coltul strazii. Asta e partea cea mai in afara hip-hop-ului. Dar, in acelasi timp, hip-hop-ul inseamna emulare pe orice te inspira din exterior. Extragi, acumulezi, prelucrezi si scuipi afara ceva original, ceva care suna ca fiind numai al tau. Daca e sa privim din latura asta, “undun” e hip-hop pur.

The Roots, pe langa faptul ca are ca vocalist pe unul dintre cei mai lirici si cei mai subapreciati MC-ii din domeniu, Black Thought, e fanion si pentru show-urile lor live, pleznind de energie si pasiune. De asta fanii ar putea avea nevoie de acomodare pana sa se familiarizeze cu vibe-ul lent si minimalist de pe album. E ca si cum baietii si-au luat o pauza de respiro, printre concerte( au in jur de 200 pe an). E un album concept. E despre viata si moartea un personaj, Redford Stephens. Redford e un tip obisnuit din ghetou, prins in valtoare. Toate experientele prin care trece reflecta toata tensiunea si dramatismul de care are parte orice locuitor obisnuit al cartierului din orasele americane. E un individ ce reprezinta o colectivitate. E simbolul luptei urbane de a supravietui, cand esti aruncat intr-un mediu ostil si neindurator care nu iarta cand calci stramb si care te arde ca la carte.

Orice motiv s-ar ascunde in spatele deciziei de a experimenta, asta ramane de discutat. Cert e ca piesa “Make My” ( departure from the world ) in colabo cu Big K.R.I.T. poate fi considerata cea mai dinamica. Desi suna ca un meteor ce se risipeste nestiut in spatiu, percutia lui Questlove pare singurul lucru ce o mai tine ancorata de pamant. Ideea e ori te ajungi, ori crapi incercand sa faci asta. Melodia retine doar ultima parte a idealului, sectorul tragic. E o atmosfera sumbra ce planeaza pe album. Personajul principal oscileaza permanent intre triumf si decadere, intre speranta si dezamagire. Dar deznodamantul e previzibil, nu iesi altfel din viata decat cu picioarele inainte. Asta se resimte chiar si in “Stomp”, cea mai agresiva piesa, dar care e impregnata, de asemenea de acelasi sentiment nihilistic de cedare si de resemnare in fata sortii. E un vid de care Redford e imprevizibil atras si dezintegrat in particule, ca de o gaura neagra. Nu te poti ascunde, esti iremediabil pierdut.

Alta parte interesanta e ca albumul dureaza sub o ora. Nu s-a intentionat ca ascultatorul sa fie deviat de la auditie. De aceea e si simetric, ultima treime fiind tot pur instrumentala. Si influentele se aduna cuminti aici in manunchiuri, jazz experimental, vioara clasica, funk si alte arome pe care nu le pot identifica inca. Inca un fapt ce intareste versatilitatea al celor de la The Roots, care se pot organiza ca o trupa de ce vor ei. Cum ziceam mai sus, dovedesc ca pot fi mai hip-hop decat ceea ce se considera in mod normal hip-hop.

E o analiza superficiala, atat m-a dus capul s-o realizez. Conceptul din spate e in esenta un soundtrack pentru o viata, sfarsita prematur ( Redford moare impuscat ), o viata ce se frange, inmagazinand in ea toata nostalgia si melancolia a tot ce ar fi putut sa fie personajul si n-a mai apucat. Neimplinit, neterminat, tragic, ciclu neincheiat, regret, insignifiant, moarte, neant, fara nici un dram de posteritate, “undun”.

Desi e musai de ascultat cap-coada, pentru a nu se desira ghemul, sa va prezint niste mostre:

Related posts:

1. The Roots – The Fire

In 1992, Lonnie Rashid Lynn, atunci cunoscut sub numele de scena de Common Sense isi facea debutul cu albumul “Can I Borrow A Dollar?“. Reactia publicului a fost cam absenta spre dezamagitoare, insa Lonnie se bagase in the game pentru longevitate, nu s-a lasat deziluzionat, si in `94 a venit cu creatia numarul 2, “Ressurection“, iar atunci s-a produs declicul, si Common a inceput sa fie apreciat o idee mai aproape de adevar. O mare parte din succesul albumului secund i se datoreaza insa si producatorului cu care Common s-a anturat pentru majoritatea pieselor, No I.D. A fost o formula castigatoare, asa ca, arc peste timp, 17 ani mai tarziu, dupa doua semi-rateuri reprezentate de “Electric Circus” in 2002 si “Universal Mind Control” in 2008, Common s-a decis sa reinvie strategia din `94, si s-a incuiat iar doar cu No I.D. in studio. Rezultatul s-a numit “The Dreamer, The Believer“, a iesit in decembrie anul trecut si a incununat in glorie un an bun pentru hip-hop.

I-a luat destul timp lui Common pana sa isi atinga statutul de unul dintre cei mai apreciati MC-ii. A avut parte de cateva coborasuri pana s-a intepat care e echilibrul corect intre incercarile lui mai avantgardiste si originile sanatoase de battle rap. Si deschidem cufarul cu melodia “Sweet“, care a deschis cutia Pandorei cu vrajba intre Common si Drake, pentru ca canadianu` a considerat ca este atacat indirect. In fine, e irelevant. Ce e important e ce se intampla pe “Blue Sky” unde Common reuseste in doar 4 minute sa acopere un intreg alai de domenii, atacand beat-ul cu un flow scurt, forjat cu finete, plin de punchline-uri ce merita rewind. Cantecul se incheie cu o secventa distorsionata ce aduce cu un vis, asezata in straturi pe o fundatie sonica. De fapt, acest “zid” audio e prezent la baza oricarei melodii de pe album. Apoi, pe “The Dreamer“, Common imbina cumva rime despre bani si eliberare universala, fara sa para iesit in decor. Adica e ceva sa combini in aceeasi melodie referinte pentru Ferrari langa aluzii catre opera Mayei Angelou, una dintre cele mai proeminente voci din cultura persoanelor de culoare.

Frigandu-se cu cele doua albume de care vorbeam mai sus, Common a invatat cum sa impinga limitele, fara sa se indeparteze prea mult de “casa”. Pentru orice experiment de pe “The Dreamer, The Believer”, exista un punct de balansare, asa cum e “Ghetto Dreams“, un banger ca la carte. Pe un beat mustind de bass forte, Common il aduce pe prietenul lui legendar, Nas, sa scuipe despre “big booty bitches” ( asta e un fel de model de femeie cu fund generos, la care viseaza orice rapper negru care se respecta). Totodata, imnul asta al ghetoului e menit sa inchida gura oricui mai indrazneste sa-l eticheteze pe Common ca fiind soft si emotiv. Revenim la “Sweet” cu ocazia asta, unde Common e suparat si o da mai dur, asa cum nu il auzisem de multi ani incoace. Melodia e un tir de sageti aruncate inspre stadiul actual al peisajului hip-hop, si o reiterare a faptului ca Common ar trebui inclus in categoria “one of the best who ever did it”. Si daca dupa rafalele astea de bravada, braggadocio shit, dam de “Gold“, ce creeaza o stare placuta, de lenevie, gen duminica dupa-amiaza, nu ar trebuie sa va sune fortat sau ipocrit. E doar vorba de multiplele fatete ale aceleasi persoane complexe.

Nu e prima oara cand un singur producator se ocupa de executia audio a unui album de la Common. “Be” si “Finding Forever” au fost mesterite in totalitate de Kanye West. Aici insa e alta mancare de peste. E creatia lui Common in aceeasi masura in care e si creatia lui No I.D. Cel din urma reuseste sa desfasoare o enorma arie de sunete, de la vibe-ul cinematic creat de pian de pe “The Believer” pana la petrecaretul “Celebrate“, asigurand in concomitent o idee de coeziune si continuitate. Cei doi veterani au realizat un volum de creatii ce trebuie apreciat la justa lui valoare. Pentru asta merita un loc printre cele mai bune albume ale anului. E vorba totusi despre o legenda ce s-a intors si a facut ce stie el sa faca mai bine: hip-hop.

Rating: 4.75 din 5.

O mica erata: De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, “Ressurection” nu a fost in totalitate produs doar de No I.D.; pe “Be” a mai livrat si J. Dilla niste beat-uri, prezent si pe “Finding Forever, unde si Will.I.Am a produs o piesa, soooo, “The Dreamer, The Believer” e singurul album unde Common colaboreaza cu un singur producator. Macar din punctul asta de vedere, e un album unic din discografia MC-ului din Chi-Town.

Cloth

Sweet ( eu tin cu Common evident, Drake poa` s-o suga pana da in sughituri din partea mea )

Raw ( How you like it )

Related posts:

1. Talib Kweli – Get By