Ce e interesant la Amos Oz e faptul ca poseda o calitate dubla. E si scriitor si activist politic. Sau, mai precis, calitatea de scriitor ii canalizeaza si inlesneste optiunile politice. Adica isi poate exprima convingerile si crezurile printr-o forma de arta. Viziunile lui politice sunt taioase si foarte clare. Se pricepe sa creeze fictiune si sa isi astearna parerile intr-o proza transparenta.

Cartea impleteste doua planuri. Unul reprezinta calitatea autorului de critic subliminal al situatiei politice a Israelului, analizand sub lupa absolut tot, traditii, mass-media, limba, orice orientare si factiune politica. Al doilea plan e realizarea unui portret, portretul personajului principal, Efraim ( Fima ) Nisan. De fapt autorul isi exprima propriile convingeri prin intermediul personajului, atent cioplit si finisat. Fima poseda o personalitate complexa, dispusa pe mai multe straturi. A-l intelege nu e un proces atat de facil. Si greutatea de a-l intelege nu e rezervata numai cititorului, e valabila si pentru cei din jurul sau, familia si prietenii sai. Fima nu poate fi pus intr-o categorie clara, poate doar in aceea de anti-erou, un anti-erou contemporan.

Fima e un barbat in jur de 50 de ani, care locuieste singur intr-un apartament din Ierusalim. E divortat. Desi lucreaza la o clinica de ginecologie ca receptioner, traieste practic de pe spatele tatalui sau, un patron de fabrica de cosmetice, o afacere mica, dar solida si profitabila. Tatal nu pierde nici o ocazie, dealtfel, sa-i strecoare cate o mica “atentie” in buzunarele lui Fima, pe furis, de fiecare data cand vine in vizita. Desi provine dintr-un background care i-a oferit totul, de la bani pana la o educatie teapana mai ales in stiinte sociale, viata lui Fima e un fiasco. Multi l-ar considera un ratat. Din cand in cand mai scrie cate un articol intr-o revista, ocazie cu care isi exprima viziunea politica si intra cu placere in diverse polemici cu prietenii sai, majoritatea profesori universitari. Din punct de vedere intelectual, nu ii lipseste nimic. E dotat corespunzator. Totusi la inteligenta emotionala e praf. Relatiile lui de natura personala cu cei din jur il mentin intr-o continua stare de ratacire si confuzie. Ia pur si simplu viata asa cum vine. Are obiceiul de a trata fiecare detaliu, fiecare eveniment neinsemnat cu cea mai mare atentie, si de a-l transforma intr-o sursa de eterne dezbateri filosofice. E pus si simplu incapabil sa isi schimbe viata, “sa-si revina”. E captiv intr-o lume interioara, intr-adevar luxurianta, dar invizibila pentru toti ceilalti. E un anti-erou autist.

In schimb, autorul il transforma intr-o gura de foc cand e vorba de viata politica a Israelului si razboiul etern cu arabii. Nu exista retineri sau prejudecati din partea lui. Faptul ca opiniile sunt exprimate de catre Fima, un personaj complet pasiv, care nu face niciodata nimic sa schimbe starea de fapt a lucrurilor, ci se multumeste doar sa constate, denota si critica lui Amos Oz indreptata catre ceilalti evrei care se multumesc sa murmure si sa stea cu mainile in san. Ca rezistenta pasiva poate fi o solutie, ca ii poate pregati pe cei care o manifesta pentru momentul concret al schimbarii, asta e o dezbatere separata. Cum era aia cu asa-numita “rezistenta prin cultura” a intelectualilor de sub regimul Ceausescu.

In orice caz, cartea e reusita, musteste de satira si intepaturi, capate si accente duioase cateodata, picura si mici drame, impachetate in tacere si urlete mute, are de toate. Desi am citit-o in mare parte #pebuda, imprejurarile sunt pur intamplatoare. Nu e literatura de cacastoare in sensul propriu al cuvantului. Poate doar in situatiile in care pierdeam notiunea timpului adancit in file.

No related posts.

E o carte subversiva. Ideea pe care se construieste romanul e simpla: deciziile pe care le luam zi de zi nu au o logica anume, par mai degraba obtinute ca si cum ai da cu zarul inainte. Doctorul Luke Rhinehart, personajul central al romanului, accepta sa-si descopere personalitatea prin dizolvare si isi lasa viata guvernata de aruncarile la hazard ale zarului. Schema e urmatoarea: iti alcatuiesti o lista de lucruri pe care ti-ai dori sa le faci, dar nu esti prea decis, ii aloci fiecarei optiuni un numar de la 1 la 6 ( cate fete are zarul ) si lasi cubul de os sa iti hotarasca soarta. Conditia obligatorie e sa respecti intocmai orice decizie ia zarul pentru tine. Alea jacta est!

Influenta romanului a fost covarsitoare, cum va spuneam. Exista o piesa de teatru, “Casa-Zar”, exista o pelicula “Omul-zar”, exista o posibila urmare a romanului “In cautarea omului zar”, exista cluburi pe net unde oameni necunoscuti se intalnesc dupa cum le dicteza zarurile s-o faca. Exista chiar si o emisiune pe Discovery, un program de calatorii numit “Omul-zar”.

Acum imi e greu sa explic atata fascinatie pentru modul vietii dupa zar in randul oamenilor. E probabil perspectiva unei existente mai palpitante, plina de risc si de schimbari. Multi oameni nu sunt probabil multumiti cu un singur fel de viata. Ti se ofera o alta reteta lipsita de constrangeri si de monotonie, si cu ceva cojones, esti dispus s-o accepti. Dupa ce am citit cartea ( in paranteza fie spus, autorul are un umor senzational ), am incercat si eu sa imi fac o lista de 6 optiuni si sa dau cu zarul. N-am avut tupeul insa sa duc sarcina harazita la bun sfarsit. Mai am de lucrat la capitolul asta.

No related posts.

Toma si Ileana, Bucuresti, Romania la inceputul secolului XX, Mahavira si Navamalika din India Veche, Unamonu si Isit din Egiptul antic, Gungunum si Hamma din Babilon, Axius si Servilia din Imperiul Roman aflat la inceputul erei crestine, Adeodatus si Maria ( Fecioara Maria ) din Germania Evului Mediu timpuriu, in timpul marii panici din jurul anului 1000, legate de presupusul sfarsit al lumii, Gaston si Yvonne din timpul Revolutiei Franceze de la 1789, si in sfarsit, din nou, Toma si Ileana.

Toti acestia de mai sus reprezinta cele sapte forme sub care calatoreste sufletul Tomei Novac, profesor de filosofie in Bucuresti, ranit serios de gloantele trase de un sot ranit si disperat, cand Toma e prins in flagrant delict cu sotia pistolarului, Ileana. Intr-un interval infim de cateva secunde, spiritul ii zburda prin sase perioade total diferite, prin sase locatii fara nici o legatura intre ele, printre o infinitate de zbuciumari si dezamagiri, exaltari si remuscari.

Romanul se bazeaza pe teoria metempsihozei, a reincarnarii in sapte trupuri diferite, pentru ca sufletul sa-si gaseasca jumatatea cautata de atata amar de timp si sa se uneasca cu ea in eternitate. Cam asta e tema. Nu zic mai mult, e o descriere cu rol de aperitiv. Inceputul cartii e mai greoi, insa incepi sa accelerezi cu rasfoitul paginilor pe masura ce citesti, ti se prinde romanul de mana. Eu zic ca o sa va cam placa:), daca n-ati facut inca cunostinta cu ea.

Sa traiesti Sorine pentru recomandare si imprumut. Cu ocazia asta, profit si intru si eu pe filiera recenzii la carti. M-a pocnit o idee, ca daca tot mi-am format dioptrii cu -1,5 la ambii ochi si de la citit, de ma uit ca o cartita la lemne fara ochelari, hai sa si scriu despre cartile savurate.

La final sa-i dam cuvantul lui nea Liviu Rebreanu sa ne explice pretextul conceperii acestei carti:

`Pretextul romanului Adam si Eva e o scena traita prin septembrie 1918 la Iasi. Pe strada Lapusneanu, pe o rapaiala de ploaie, am intalnit o femeie cu umbrela. Din departare, m-au uimit ochii ei verzi, mari, parca speriati, care ma priveau cu mirare ce simteam ca trebuie sa fie si in ochii mei. Femeia mi se parea cunoscuta, desi imi dadeam perfect seama ca n-am mai vazut-o niciodata. Din toata infatisarea ei intelegeam ca si ea avea aceeasi impresie. Am trecut privindu-ne cu bucurie si curiozitate, ca si cum ne-am fi revazut dupa o vreme indelungata. Nu ne-am oprit insa, desi am fi dorit amandoi. Umbrela ii alunecase intr-o parte. Din figura ei totusi n-am retinut decat ochii si mai mult privirea. Dupa ce am trecut cativa pasi, mi-a parut rau ca nu m-am oprit si am intors capul. Facuse si ea aceeasi miscare, indemnata de acelasi imbold. Pe urma, a disparut pentru totdeauna…`

Frumos. Ma, si doar am trecut de atatea ori pe strada aia din Iasi si nimic revelator de genul asta. Mai insist.:)

No related posts.