Andrei Bibire

Acum vreo 30 de ani, cand aceasta carte a fost publicata de catre George Cockcroft ( numele adevarat al lui Luke Rhinehart ), a avut loc intrarea in vocabularul comun al unor expresii gen ” dice life” sau “the six-sided man”. Romanul a instaurat un adevarat trend in societate, a influentat generatii de cititorii, s-a coagulat in cultura anglo-saxona, devenind o modalitate alternativa de a intelege personalitatea umana.

E o carte subversiva. Ideea pe care se construieste romanul e simpla: deciziile pe care le luam zi de zi nu au o logica anume, par mai degraba obtinute ca si cum ai da cu zarul inainte. Doctorul Luke Rhinehart, personajul central al romanului, accepta sa-si descopere personalitatea prin dizolvare si isi lasa viata guvernata de aruncarile la hazard ale zarului. Schema e urmatoarea: iti alcatuiesti o lista de lucruri pe care ti-ai dori sa le faci, dar nu esti prea decis, ii aloci fiecarei optiuni un numar de la 1 la 6 ( cate fete are zarul ) si lasi cubul de os sa iti hotarasca soarta. Conditia obligatorie e sa respecti intocmai orice decizie ia zarul pentru tine. Alea jacta est!

Influenta romanului a fost covarsitoare, cum va spuneam. Exista o piesa de teatru, “Casa-Zar”, exista o pelicula “Omul-zar”, exista o posibila urmare a romanului “In cautarea omului zar”, exista cluburi pe net unde oameni necunoscuti se intalnesc dupa cum le dicteza zarurile s-o faca. Exista chiar si o emisiune pe Discovery, un program de calatorii numit “Omul-zar”.

Acum imi e greu sa explic atata fascinatie pentru modul vietii dupa zar in randul oamenilor. E probabil perspectiva unei existente mai palpitante, plina de risc si de schimbari. Multi oameni nu sunt probabil multumiti cu un singur fel de viata. Ti se ofera o alta reteta lipsita de constrangeri si de monotonie, si cu ceva cojones, esti dispus s-o accepti. Dupa ce am citit cartea ( in paranteza fie spus, autorul are un umor senzational ), am incercat si eu sa imi fac o lista de 6 optiuni si sa dau cu zarul. N-am avut tupeul insa sa duc sarcina harazita la bun sfarsit. Mai am de lucrat la capitolul asta.

Ca sa imi permit si sa am tupeul sa scriu pe blog si sa ma supun oprobriului public, consider ca e vital sa am un bagaj de lectura considerabil. N-aveti idee ce cuvinte si concepte ajungeti sa invartiti prin creieras, daca aveti volumul de citit la cifre rezonabile. Mina de aur, daca iti permiti sa citesti macar o carte buna pe luna. Si daca tot zic carte buna, uite sa va prezint ultima serva de la colegu` Sorin , si el, la randul sau, un cititor inrait in tinerete. Ar citi si acum saracu` dar timpul nu prea e darnic cu el.

Toma si Ileana, Bucuresti, Romania la inceputul secolului XX, Mahavira si Navamalika din India Veche, Unamonu si Isit din Egiptul antic, Gungunum si Hamma din Babilon, Axius si Servilia din Imperiul Roman aflat la inceputul erei crestine, Adeodatus si Maria ( Fecioara Maria ) din Germania Evului Mediu timpuriu, in timpul marii panici din jurul anului 1000, legate de presupusul sfarsit al lumii, Gaston si Yvonne din timpul Revolutiei Franceze de la 1789, si in sfarsit, din nou, Toma si Ileana.

Toti acestia de mai sus reprezinta cele sapte forme sub care calatoreste sufletul Tomei Novac, profesor de filosofie in Bucuresti, ranit serios de gloantele trase de un sot ranit si disperat, cand Toma e prins in flagrant delict cu sotia pistolarului, Ileana. Intr-un interval infim de cateva secunde, spiritul ii zburda prin sase perioade total diferite, prin sase locatii fara nici o legatura intre ele, printre o infinitate de zbuciumari si dezamagiri, exaltari si remuscari.

Romanul se bazeaza pe teoria metempsihozei, a reincarnarii in sapte trupuri diferite, pentru ca sufletul sa-si gaseasca jumatatea cautata de atata amar de timp si sa se uneasca cu ea in eternitate. Cam asta e tema. Nu zic mai mult, e o descriere cu rol de aperitiv. Inceputul cartii e mai greoi, insa incepi sa accelerezi cu rasfoitul paginilor pe masura ce citesti, ti se prinde romanul de mana. Eu zic ca o sa va cam placa:), daca n-ati facut inca cunostinta cu ea.

Sa traiesti Sorine pentru recomandare si imprumut. Cu ocazia asta, profit si intru si eu pe filiera recenzii la carti. M-a pocnit o idee, ca daca tot mi-am format dioptrii cu -1,5 la ambii ochi si de la citit, de ma uit ca o cartita la lemne fara ochelari, hai sa si scriu despre cartile savurate.

La final sa-i dam cuvantul lui nea Liviu Rebreanu sa ne explice pretextul conceperii acestei carti:

`Pretextul romanului Adam si Eva e o scena traita prin septembrie 1918 la Iasi. Pe strada Lapusneanu, pe o rapaiala de ploaie, am intalnit o femeie cu umbrela. Din departare, m-au uimit ochii ei verzi, mari, parca speriati, care ma priveau cu mirare ce simteam ca trebuie sa fie si in ochii mei. Femeia mi se parea cunoscuta, desi imi dadeam perfect seama ca n-am mai vazut-o niciodata. Din toata infatisarea ei intelegeam ca si ea avea aceeasi impresie. Am trecut privindu-ne cu bucurie si curiozitate, ca si cum ne-am fi revazut dupa o vreme indelungata. Nu ne-am oprit insa, desi am fi dorit amandoi. Umbrela ii alunecase intr-o parte. Din figura ei totusi n-am retinut decat ochii si mai mult privirea. Dupa ce am trecut cativa pasi, mi-a parut rau ca nu m-am oprit si am intors capul. Facuse si ea aceeasi miscare, indemnata de acelasi imbold. Pe urma, a disparut pentru totdeauna…`

Frumos. Ma, si doar am trecut de atatea ori pe strada aia din Iasi si nimic revelator de genul asta. Mai insist.:)