Beijing: Confesiune din interior

Ai Weiwei este unul dintre cele mai zgomotoase voci critice la adresa guvernului chinez. De meserie e arhitect, insa cocheteaza si cu realizarea de filme documentare plus activeaza cu onor in domeniul artelor plastice. Celebrul stadion “Cuibul de pasare” din Beijing, construit cu dedicatie pentru Olimpiada din 2008, a beneficiat de consultanta sa la constructie. Cu toate astea, ulterior Ai l-a renegat, nerecunoscandu-l ca o creatie la care si-ar fi adus vreo contributie.

Fiind una dintre putinele oaze de galagie cu fronda din societatea inchisa chineza, bineinteles ca a avut parte de sicane consistente din partea autoritatilor. A fost inchis trei luni in 2009, fara ca familia lui sa stie nimic despre ce i se intampla. Motivul principal al bagarii la racoare au fost acuzatiile aduse guvernului in legatura cu moartea a 5.000 de elevi care au pierit sub daramaturile scolilor, cauzate de un cutremur. Scolile, sa vezi dracie, erau proaspat construite. Cu drama nationala si mocneala de revolta pe cap, era normal ca autoritatile sa-l scuture un pic pe zurbagiul care avusese tupeul sa ii critice deschis, cat se poate de vocal.

A fost eliberat in cele din urma, dar cu interdictie de a parasi Beijingul pentru un an si sub angajamentul ca-si va tine pliscul in legatura cu ce i s-a intamplat in detentie. Bine, tartorii chinezi l-ar mai fi tinut nitel la carcera, dar au cedat la insistentele comunitatii internationale. Premierul chinez avea de facut un turneu prin Europa si dadea prost la imaginea exterioara, sa tii un om inchis fara sa-i fi atribuit nici o vina concreta, pedepsibila penal.

Randurile de mai jos reprezinta o viziune a artistului asupra vietii din Beijing, asa cum nu se vede din exterior. Epistola e tradusa din NewsWeek.

Beijingul inseamna practic doua orase. Unul este orasul puterii si al banilor. Oamenilor nu le pasa ce vecini au; nu au incredere in tine. Celalalt oras este unul al disperarii. Vad oameni în mijloacele de transport în comun, le vad ochii si vad ca au ramas fara nici o umbra de speranta. Nici macar nu pot sa‑si inchipuie ca vor putea vreodata sa‑si cumpere o casa. Vin din sate foarte sarace, unde nu au vazut niciodata curent electric sau hartie igienica.

In fiecare an, vin in masa, cu milioanele la Beijing ca sa‑i construiasca podurile, drumurile si casele. In fiecare an construiesc un Beijing egal ca marime cu orasul din 1949. Sunt robii Beijingului. Stau fara nici un act în structuri ilegale, pe care Beijingul le distruge in procesul de extindere. Cine sunt proprietarii caselor? Cei care apartin de guvern, sefii din industria carbunelui si ai marilor intreprinderi. Ei vin la Beijing ca sa faca cadouri – iar restaurantele, saloanele de karaoke si saunele sunt, drept consecinta, foarte bogate.

Beijingul le spune strainilor ca pot sa inteleaga orasul, ca avem acelasi gen de cladiri: stadionul „Cuibul de pasare“, turnul CCTV al televiziunii centrale. Oficialii care poarta costum si cravata exact ca tine, vizitatorule, spun ca suntem la fel si ca putem face afaceri.

Dar ne refuza drepturi fundamentale. Vei vedea scoli pentru copiii muncitorilor in migratie închise. Vei vedea spitale unde ranile pacientilor sunt cusute – dar cand afla ca pacientii nu au nici un ban, le desfac cusaturile. Este un oras violent.

Cel mai rau lucru cu Beijingul este ca nu poti avea pic de incredere in sistemul juridic. Fara incredere, nu poti sa identifici nimic; esti ca intr‑o furtuna de nisip. Nu te consideri ca parte integranta a oraşului – nu exista locuri de care sa te lege ceva, unde sa‑ti placa sa mergi. Nici un colt de strada, nici o zona atinsa de o lumina anume. Nu iti amintesti nici un material, o textura, vreo forma. Toate se schimba permanent, dupa vointa altcuiva, a puterii altcuiva.

Pentru a proiecta cum se cuvine Beijingul, ar trebui ca orasul sa poata avea spatii pentru diferite interese, in asa fel incat oamenii sa coexiste, in asa fel încat societatea sa‑si recunoasca intreaga compozitie. Un oras este locul ce poate oferi maximum de libertate. Altfel, nu poate fi complet.

Imi pare rau sa spun ca nu am un loc favorit in Beijing. Nu imi vine sa ma duc nicaieri in oras. Locurile sunt atat de oarecare. Nu vrei sa te uiti la o persoana care trece pe langa tine pentru ca stii exact la ce se gandeste. Nici o curiozitate. Si nimeni nu va discuta vreodata cu tine. Nimic din arta mea nu reprezinta Beijingul. „Cuibul de pasare“ – nici nu ma gandesc la el. După Olimpiada, oamenii obisnuiti nu vorbesc despre el pentru ca Olimpiada nu a adus nici o bucurie poporului.

Exista insa si lucruri pozitive în Beijing, lucruri bune. Oamenii înca mai fac copii ( nota personala: sa mai ierti, Ai, dar mai in gluma, mai in serios, nu stiu daca restul lumii priveste cu ochi buni aceasta situatie; dar divagam). Exista cateva parcuri placute. Saptamana trecuta am trecut printr‑unul si cativa oameni au venit spre mine si mi‑au facut semn cu degetul mare in sus sau m‑au batut pe umeri. De ce trebuie toti sa se manifeste atat de temator, totusi? Nimeni nu vrea sa vorbeasca deschis. Ce asteapta? Intotdeauna imi spun „Weiwei, paraseste tara, te rog“. Sau „Sa traiesti mult si sa-i vezi cum crapa“. Fie sa plec, fie sa am rabdare si sa asist la moartea lor. Chiar nu stiu ce am sa fac. Chinurile prin care am trecut m‑au făcut sa înteleg ca, pe aceasta tesatura, exista multe locuri ascunse unde sunt plasati oameni fara identitate. Fara vreun nume, doar un numar. Nu le pasa unde mergi, ce infractiune ai savarsit. Se uita sau nu la tine, nu are absolut nici o importanta. Exista mii de locuri de acest gen. Si doar familia ta plange dupa disparitia ta. Dar nu poti primi raspuns de la comitetul de strada sau de la functionari, nici chiar de la cei de la niveluri mai inalte, instante de judecata sau politie ori seful statului. Sotia mea a scris genul acesta de petitii in fiecare zi, a dat telefoane la circa de politie in fiecare zi. Unde este sotul meu? Spuneti‑mi doar unde este sotul meu. Nu exista nici un document, nici o informatie.

Cea mai pronuntata caracteristica a acestor spatii este data de faptul ca sunt total diferite de amintirile tale sau de orice alt lucru familiar. Te afli în izolare completa. Si nu stii cat timp vei sta acolo, dar esti convins ca esti la mila lor. Nu exista nici o cale ca sa te indoiesti de acest lucru. Nu esti protejat de nimic. De ce sunt aici? Mintea ta nu mai tine socoteala timpului. Devii aproape nebun. Este foarte greu pentru oricine. Chiar si pentru oameni care au convingeri solide.

Acest oras nu inseamna alti oameni sau cladiri ori strazi, el inseamna structura ta mentala. Daca ne amintim ce scrie Kafka despre „Castelul“ lui, incepem sa pricepem despre ce e vorba. Orasele sunt stari psihice. Beijingul este un cosmar. Un cosmar permanent.”

Mda, are cineva ceva de adaugat? Nu cred. Poate doar mesajul piesei de mai jos sa vina sa completeze decorul.

Poate iti place si:

  1. Cearta din interior
  2. S.O.S. – Sanatatea, radiografie

24 Comentarii la “Beijing: Confesiune din interior”

  • Weiwei le confunda putin. Universul juridic-absurd al lui Kafka este in “Procesul”. “Castelul” este o lume aproape generoasa, unde personajul principal, Josef K. este multumit in linii mari cu ce i se intampla. Sau poate traducerea in chineza n-a fost asa de buna. :)

    Lasand gluma la o parte sunt convins ca dl. Weiwei are dreptatea lui. Cred ca Beijingul nu este un oras unde NU curge lapte si miere. Insa sa nu uitam ca vorbim totusi de China und la putere este (inca) un partid comunist. Din fericire pentru chinezi este insa un partid comunist foarte reformator.

    Daca dl. Weiwei ar fi trait in Uniunea Sovietica sau in Romania predecembrista n-ar fi scapat doar dupa 3 luni…

    Iti place comentariul? Thumb up 1 Thumb down 1

    [Reply]

    Andrei Bibire ROMANIA Google Chrome Ubuntu Linux Reply:

    Nu e asa de greu sa nu te mai distingi cu ceva din imensul furnicar de oameni care misuna prin Beijing; intr-un fel comunismul a castigat deocamdata; din punct de vedere al identitatii, nimeni nu pare sa mai posede individualitate, deci toti oamenii au devenit egali intre ei, aceeasi masa amorfa; din nou insa, unii inca raman mai egali decat altii.
    Da, intr-adevar putea sa si-o ia mult mai rau, societatea chineza actuala prezinta o anumita permeabilitate pentru critici, atent dozata insa. Mao l-ar fi sters instant de pe fata pamantului, de exemplu, dar in vremurile alea, oricum nu ar fi cracnit nimeni intr-o asemenea maniera.

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • China e intr-adevar o mare putere, chiar daca la conducere e un partis comunist. Comunismul lor nu se aseamana cu fostul nostru. Am fost in China anul trecut pentru 2 saptamani si am fost impresionata.

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 1

    [Reply]

  • Niciodata nu am suportat comunismul desi am apucat sa traiesc doar vre o 3 ani in acel sistem…din pacate daca stati si va uitati bine la romania inca si la noi mai sunt multe lucruri comunsite desi cica de 22 de ani am renuntat la acest sistem…chinezii saracii daca ar fi vreodata sa faca ce fac cei din tarile arabe acuma i ar impusca pe toti…desi sunt si ei destui cei care s au saturat de acest sistem infect !

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 1

    [Reply]

  • Imagineazati ce ar fi in China daca nu ar mai exista comunism :)

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 1

    [Reply]

    Laurentiu ROMANIA Mozilla Firefox Windows Reply:

    @Cristi, Sa zicem ca ar fi un deranj mai mare decat la noi, doar ei sunt si de 100 de ori mai mult decat noi :)

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 1

    [Reply]

    calivita ROMANIA Google Chrome Windows Reply:

    @Cristi, Imagineazati ce ar fi in china daca n-ar fi fabricile americane acolo, s-ar manca intre ei de foame probabil.

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 1

    [Reply]

  • parerea mea este ca in china inca o mare majoritate a populatiei (aprx 80%) lucreaza pt. “un pumn de orez” pe zi….

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 1

    [Reply]

    Andrei Bibire ROMANIA Google Chrome Windows Reply:

    parerea ta, parerea ta, in fine, asta e o realitate banala, nu trebuie s-o zici ca pe o parere pretioasa

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 1

    [Reply]

  • În China la ora actuală este cel mai sălbatic capitalism. Practic stau pe o bombă socială cu ceas care va sări în aer dacă nu vor reuşi să menţină creşterea economică de pînă acum.

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 1

    [Reply]

  • In mod normal si logic- cresterea economica ar trebui sa aduca prosperitate. Am mai citit articole referitoare la cresterea economica a Chinei. Unii spun ca nu ar fi in totalitate atat de “reala” pe cat se crede, ci ca e mai mult sustinuta de guvernul chinez care investeste foarte mult in infrastructura. Practic, acolo se ridica aproape peste noapte orase intregi. Se ridica… dar raman pustii. Acu’ or fi tot felul de pareri, pro sau contra Chinei. Strugurii la care nu ajungi raman acri… Dar e clar ca si ei au saracii lor. Multi. Tacuti. Si … speriati. La fel sunt toti saracii din lumea asta! Interesant reportajul. :)

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • China e un balon. La fel ca dezvoltarea economica a superputerii din est din anii 2005-2008, e un balon care se va sparge si cand se va sparge va fi violent. Toate cresterile incep pe o baza solida dupa care se amplifica exponential. In mare parte ca si banii de la banca. Daca cineva vine sa ii ceara la un moment dat, va fi o problema.

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 1

    [Reply]

  • Voi va puteti imagina ce se va intampla daca in china va incepe o revolutie ? ganditi-va ca ei sunt cam de 50 de ori mai multi decat noi…cum ar fi sa iasa in strada 3-4 milioane de oameni ?
    Eu am auzit de la un chestor care le avea cu treburile externe …ca in china este comunism pentru ca daca s-ar renunta si 20 la suta din chinezi ar veni in europa, am fi un european si un chinez…ar fi o invazie de neoprit pe tot globul.

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

    Ingrid Mozilla Firefox Windows Reply:

    @Gabriel,
    Exact la asta ma gandeam si eu. Fereasca Sfantu pe careva sa se puna cu astia micii… Si comunismul e bun pentru ei, ii tine sub control. Cam nasol sa dai libertate atator oameni…

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • Sa nu uitam ca china a fost mereu o forta cu diferite perioade de decadere, acum 2000 de ani era mult mai dezvoltata decat imperiul roman de exemplu, avea strategii de lupta, arme, arhitectura ce depasea armata romana.
    Japonia are la baza foarte mult din cultura chineza

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • China e dupa parerea mea in situatia SUA de la inceputul anilor 1900 (bineinteles fara comunism :) ) Aceasi prapastie intre clasa de jos si cea a celor bogati, intr-o economie in expansiune puternica si aceleasi probleme . China va ajunge cu siguranta cea mai puternica economie a lumii iar ajungerea la acest statut implica sacrificii si munca – si ca de obicei in istorie sacrificiile si munca sunt rezervate celor multi si saraci .

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • Dar ce parere aveti despre orasele pustii ale Chinei? Construite pentru a putea primi “surplusul” de populatie si ramase goale din lipsa banilor?

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

    Andrei Bibire ROMANIA Google Chrome Windows Reply:

    cat e diagonala la citit pe blogul meu? e macar din aia 16:7, sa fie HD?

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • Ei ar trebui sa faca ceva cu surplusul ala de populatie ca o sa se scufunde Asia! Lasand la o parte faptul ca sunt prea multi, reprezinta totusi o putere si un mare procent din procesul de productie al lumii este tinut in spate de ei.

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

    Suifan ROMANIA Google Chrome Windows Reply:

    @Luiza, Exista intregi orasein China care au fost construite de la zero care pur si simplu sunt pustii. Cautati pe gogu sa va minunati.

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • china ca china… dar is cea mai mare putere echonomica, in 10 ani cred ca si populatia de rand a chinei o sa o duca mult mai bine.. acum cam 80% inca lucreaza pe “un pumn de orez pe zi”

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • Fara comunism are fi un dezastru…. ca si la noi de altfel, numai ca noi suntem unul mai mic (ca numar)

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • In legatura cu chinezul din articol,eu ii dau dreptate dar statul se pare ca nu,si ma gandesc ca aici se afla si un defect al comunismului,nu te lasa sa te exprimi.Parerea mea!

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

  • eu sunt bucuroasa ca nu am prins decat 3 ani de comunism, si ma bucur ca eram prea mica sa inteleg ce se intampla in jurul meu. poate era mai bine din punct de vedere financiar, pentru ca tara nu avea datorii, si dupa terminarea scolii aveai un loc de munca. dar in rest nu i-as duce dorul

    Iti place comentariul? Thumb up 0 Thumb down 0

    [Reply]

Comenteaza, daca te tine...