11 iulie…

Ce combinatie tampita poti sa ai prin viata. La o zi dupa ziua ta, se face ca te intorci in Iasi. Pe microbuz, suna telefonul. Te trezesti cu un apel de la o colega de clasa din liceu, cu care nu mai vorbisesi de mult. Ti se trezeste o bucurie naiva ca a aflat de ziua ta si vrea sa iti ureze de bine, ce-i drept un pic mai tarziu. Doua apeluri se rateaza de la lipsa de semnal. Vine al treilea, Raspunzi bucuros. Printre zgomotele facute de sinele de la trenul in care iti era colega, iti razbat niste cuvinte aiuritoare. Te freci la urechi sa fii sigur ca ai auzit bine si iti repeti in minte cele spuse: ” Andrei, am o veste proasta. Doua dintre colegele noastre de clasa din liceu au murit intr-un accident de masina…” Atat iti ramane infipt in creier.

O graba de a ajunge la Bucuresti cat mai repede. Colegele in fata, mama uneia dintre ele in spate. Vor sa depaseasca. Boul din fata lor nu vrea sa schimbe banda. Colega de la volan vede ca nu se poate, risca si se avanta pe contrasens. Acul de la kilometraj zboara la 180 la ora( la atat ramasese intepenit in momentul accidentului). Un tir vine din fata cu vreo o suta la ora, se buseste de ele, masina se face terci instantaneu, este proiectata in masina dobitocului care n-a vrut sa se dea la o parte si se opreste facuta gramada intr-un sant. Doua vieti zboara instant, mama colegei intra in coma. Stiu ca si-a revenit, dar sa te trezesti si sa-ti amintesti cum ti-ai vazut copilul murind in cateva franturi de secunda…

Cu toate ca auzi si vezi tot timpul moarte prin jurul tau, ramai relativ rece. ramai impasibil pana cand cineva cunoscut piere subit. Cineva cu care te-ai inteles bine, cu care ai ras, cu care ai barfit, cu care ai discutat fel de fel de chestii. Iar, apoi, moare pur si simplu neanuntat, fara avertisment, intr-o clipa. De-abia atunci te trezesti, si din tenebrele constiintei iti iese la iveala gandul ala pacatos, pe care te zbati sa-l pitesti undeva in strafundul creierului. E o strafulgerare a conditiei umane, de fiinta neinsemnata si marunta, un simplu vierme care poate fi strivit in orice moment. Si te zguduie si incerci sa-l bagi inapoi de unde a iesit. Daca l-ai suporta ceva timp, n-ai mai rezista si ai lua-o razna. Ai prefera sa te omori singur, macar sa stii ca mori de mana ta decat sa fii constient ca poti crapa in orice moment din orice motiv stupid, inecat cu o bomboana inghitita gresit de exemplu. Lasati la voia intamplarii prin lumea asta, nu avem incotro si incercam sa ne zbatem ca sa razbatem. Nu putem tolera o asemenea luciditate a neputintei si a zadarniciei.

Si vine intrebarea obisnuita, de ce s-a intamplat asa ceva? De ce au avut parte de o moarte asa de urata? Milioane de intrebari care se izbesc de acelasi zid. Ramane angoasa. Si mai raman visele, cand te culci cu gandul la ce s-a petrecut. Si se face intr-un vis ca una din ele inca traieste, dar e palida, trista si tacuta. Toata lumea stie cumva ca a murit, dar toti o accepta ca fiind inca vie. Asa e in vis. Si la un moment dat, te mananca pe limba si o intrebi sec ceva ce te ve macina toata viata: “Cum e pe lumea cealalta”?. Ochii i se fac mai goi si plansi si iti raspunde cu o intrebare: ” Chiar vrei sa stii…?”

Te trezesti tremurand, scaldat in sudori reci. De obicei, nu tii minte mare lucru din ce visezi, dar de data asta, cortexul se incapataneaza de-al naibii sa retina in memorie ce ti-a zis. Si nu stii daca o sa scapi vreodata de imaginea privirii ei…

Nu am vrut sa ma duc la inmormantare, am urat dintotdeauna cu inversunare evenimetele astea triste. Am preferat sa le tin minte cum erau in viata, vesele si fara griji, nu desfigurate si vinete. Ce sa zic si eu acum, ca sa ma scot…

A trecut un an si e iar 11 iulie…Aveau amandoua 22 de ani…Nu-mi trece altceva mai bun de zis prin cap decat Dumnezeu sa le odihneasca.

Viata tampita…

Nici nu stiu daca am facut bine sa scriu asta, dar imi statea pe suflet si Cioran zicea bine: Femeile plang, barbatii scriu…

Si m-am scarbit de atatea statusuri ipocrite pe mess, cu initialele numelor lor transformate facil in M&M, de parca ar fi fost bomboane…Mai duceti-va in pula mea cu asa-zisa voastra durere arborata pe mess, sa vada lumea cat suferiti.

Poate iti place si:

1. Iasi Blogmeet Nr.28 Iulie 2010

12 Comentarii la “11 iulie…”

• July 11, 2010 at 7:59 am
  Dezvoltare personala says:

  da… e tragic sa vezi cum totul se poate termina intr-o clipa. asta ma duce cu gandul la virusul AH1N1. au murit cativa oameni din cauza lui si gata, isterie in toata tara, blablabla, dar in accidente de masini mor intr-o zi cat au murit toti cei din cauza gripei porcine, si totusi nu se streseaza nimeni asa tare… ar trebui sa se faca masini limitate la 60km pe ora :) ar fi un pic cam boring, ce-i drept, dar macar ar ramane mai multi in viata

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 12, 2010 at 12:26 pm
  hainute copii says:

  pot exista totusi si povesti tragice transformate in povesti frumoase. O colega a avut accident de masina acum un an, si a stat in coma o luna, dupa ce a fost operata pe creier, si-a revenit si dupa, s-a inteles mai bine cu prietenul ei, si anul asta a cerut-o de nevasta. Uite cum o drama a adus doi oameni mai aproape. ma bucur ca e bine! Felicitari!

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 12, 2010 at 3:41 pm
  OnlineZzZz says:

  Da.. viata clar nu e dreapta.. s-a facut pielea de gaina pe mine… ODIHNEASCA-SE IN PACE :((

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 12, 2010 at 4:17 pm
  Andi Vasluianu says:

  Totul se intampla cu un rost. Nimic nu e intamplator. Am vazut un film , nu mai stiu exact care (nu Final Destination) in care spunea ca nu poti lungi viata unui om si totodata nici nu o poti scurta nici macar prin crima. Mi s-a parut super interesanta ideea si incurajatoare in a trai cu mai mare intensitate. :)

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 13, 2010 at 12:11 am
  Jocuri Gratis says:

  Acum un an eram la un centru de colectare fier vechi cand cineva a adus un VW Eos ars si foarte sifonat. Colegul cu care eram imi zice: e ala de pe DN in care au ars 2 fete.
  Nu le cunosteam, dar de atunci de cate ori vad un Eos pe strada ma gandesc la ele si la ce s-a intamplat. O astfel de moarte fulgeratoare cred ca ne marcheaza pe termen lung.

  Iti place comentariul? 1  0

  [Reply]
• July 13, 2010 at 12:11 am
  razvan says:

  viata nu e dreapta imi pare sincer rau si coondoleante familie

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 13, 2010 at 9:16 am
  Filme Gratis says:

  Da foarte nasol si eu m-am gandit la gandul ca poti muri intr-o secunda sau poti trai 100 de ani totul cum e dat de la Dumnezeu plus ca de lumea cealalta este o vorba la roman “De s-ar intoarce cineva de acolo sa spunacum e ” pana atunci toti speram la o viata mai buna pe lumea cealalta dar acum trebuie sa iti traiesti viata pe lumea asta care e de cacat cateodata si cu miere alta data
  In final Dumnezeu sa le odihneasca in pace pe fete :(

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 13, 2010 at 11:00 am
  Esso says:

  Orice viata are un sfarsit dar unii au prea putine sanse de a se bucura de ce e mai frumos pe aceasta lume. Frumos articol, sunt total de acord cu tine in concluzia de la sfarsit. Stop with this freeking statuses RIP…, its boring.

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 13, 2010 at 9:31 pm
  Cosmin says:

  pfff. nici nu vreau sa imi imaginez… ce cruda e viata..:(

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 14, 2010 at 3:09 pm
  filme online says:

  Se mai intampla..
  P.S 11 iulie – ziua fratelui meu :D

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 14, 2010 at 3:44 pm
  Jocuri Online says:

  deci…foarte foarte trist:| astazi..am aflat si de Madalina Manole care se pare ca s-a sinucis:|
  e tragic candpersoanele din jurul tau dispar asa..subilm

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]
• July 14, 2010 at 6:54 pm
  HandbalTotal says:

  Intradevar viata e un carusel, iar povesti din astea ne arata cat de fragila e viata si cat de mult ar trebui sa o pretuim

  Iti place comentariul? 0  0

  [Reply]