Andrei Bibire

Ei, asta e o trupa speciala, asa de speciala ca mi-a placut la nebunie cum le suna numele, si cateodata mai comentez la altii pe bloguri cu nickname-ul slaughterhouse. Intrebati-l pe Darius . Asa, deci trupa asta compusa din Royce Da 5`9“ ( Detroit), Joel Ortiz ( New York ), Crooked I ( L.A.) si Joe Budden ( New Jersey, da` sincer nu prea ii vad rostul in trupa, s-ar fi descurcat aia trei foarte bine asa).

Piesa e de pe albumul intitulat la fel Slaughterhouse, lansat anul trecut prin august. E un album bun, mi-a placut ce au scos baietii in formula asta. Am ales la intamplare un track, interesant pentru ca descrie starea mai decrepita in care a ajuns hip-hop-ul in ziua de azi. Stii povestea, hip-hop is dead, bla, bla, bla.

Sa incepem cu ceva frumos, asadar. Avem o piesa smechera de la Talib Kweli, Get By, de pe albumul Quality din 2002. Productia e lucrata de Kanye West, unul dintre beatmakerii din topul preferintelor mele.

Talib Kwelii vine din Brooklyn, e un MC foarte subapreciat, desi talentul il recomanda pentru o apreciere mai sustinuta, face parte din categoria ‘conscious rappers”, unde sta bine impreuna cu Common pentru gusturile mele. Chiar asa il cheama, Talib Kweli, “nu are nume de scena, are nume de om”, si babacii lui au fost profesori. Jackpot, bre Talib, si ai mei la fel, deja putem sa ne imprietenim. Iti dau eu un bip cand ajung prin New York.

PS: nu era necesar sa fac rubrica noua, ci doar o categorie aparte. Am fost tras disciplinar de urechi, am cercetat, am realizat ca e mai bine asa. Asadar rubrica dispare, ramane categoria.

Nu stiu ce am azi, dar ma simt productiv si fertil creativ. Asa ca mai aduc la instiintare o noua schimbare. Aveam obiceiul sa pun din cand in cand pe twitter “track of the day”. La sugestia lui Sorin si la mentiunea speciala a Sarei, cum ca nu am mai rasfatat-o de mult cu o pesa noua, am zis sa schimb locatia pentru “track of the day”. De pe twitter o s-o mut pe rubrica noua, aici, pe blog.

Deci, draga mea Sara, ca am banuiala ca numai tu imi descarci piesele recomandate de pe DivShare, uite ce frumusete de categorie face mosu` pentru tine. Shiny, brand new, fresh outta box.

Inca o data, a fost bine, Sara ?

Ca de ce mi-era frica, n-am scapat. S-a primit prima leapsa de la Sara, ca, sa scriu cica de vreo zece masini in ordine, pe care as visa cu ochii deschisi sa le conduc intr-o buna zi. Acuma, cum nu sunt posesor de bucata de carton roz in portofel, nu prea ma pasioneaza subiectul. Dar hai sa ii fac o favoare Sarei, ca poate se supara si raman fara statutul de “moldoveanul ei favorit” .

Profit insa de libertatile mele civile de cetatean, introduc o clauza suplimentara, arbitrara, in contractul de leapsa, si imi permit sa enumar doar trei masini.

Dupa ce o sa scot maxim din toate combinatiile, o sa imi deschid clubul de muzica in care o sa se puna ce muzica vreau eu. Pe urma, imi aranjez si decorez frumos un crib, dotat cu beci traditional, underground, cu studio de productie, borcan cu microfon, plus becul suspendat de fir, penduland de pe tavan. Frumos tablou, zic eu. Iar in ograda, in the backyard ca sa ii zic asa, o sa am fix trei masini.

Un Escalade, nu ii stiu toata denumirea, n-am treaba cu asta. Un Chevrolet Empala, editia `64, la asta o stiu ca e chizdoasa masina. Deci imbinam forta si noul cu clasicul si vintage-ul. Daca va fi posibil, vreau sa fac rost si de Loganu` lu` tata luat in leasing ( ca e si el profesor amarat, bugetar, si n-a avut banu` jos sa si-l ia dintr-un foc). Si gata, dom`le, ce atata filosofie cu masinutele astea.

Nu mai pun poze ca, oricum, n-are relevanta. Cautati-le voi daca va intereseaza. Sa dau leapsa mai departe? . Lasa, altadata pe alt subiect, va iert de data asta.

A fost bine, Sara?.

Un mic anunt am de facut. E, de fapt, o mica diferentiere. Pe blogul asta, Sorin e mesterul care are in grija cea mai mare parte a componentei tehnice, si omul care mai da din cand in cand cu condeiul-tasta la texte. Eu am fost profilat de la inceput in proportie de 90% pe creat continut, si daca se poate continut quality. Asta pentru ca mi s-a vazut o oarecare samanta de potential de blogger in mine. Acuma, daca am reliefat cumva potentialul ala, ramane de vazut. E la latitudinea voastra oricum, eu ma simt talentat in orice situatie.

Asa ca, Sorin and Sorin only face recenziile la site-uri pentru ca are cunostinte in domeniu si un grad de competenta sa-si dea cu parerea despre alte bloguri sau site-uri. Eu n-am chestii de astea la portofoliul din creier. Insa, daca tot am intrat recent intr-un domeniu nou, va astept la birou sa discutam despre eventualele solutii si planuri de economisire care sa corespunda nevoilor d-voastra financiare.

In orice caz, problema asta se remedia mult mai usor si mai simplu fara sa fie nevoie sa scriu despre ea, dar m-am simtit dator sa v-o aduc la cunostinta. Era chestia ca primeam amandoi cererile pentru recenzie pe mail de la Contact, si chiar daca Sorin se ocupa de ele, ma simteam cumva ciudat ca ma roaga lumea sa fac ceva la care nu ma pricep.Deci, Sorin, priceput la partea tehnica, eu, mai paralel asa de vreo 90% din treaba asta ( deocamdata ). In schimb daca vreti sa treceti pe la mine pe la birou sa avem o discutie degajata despre visele si dorintele d-voastra in ceea ce va priveste viitorul…

Am purtat o discutie destul de interesanta ieri cu prietenul Grimcris. Am dezbatut mai multe subiecte dar unul dintre ele mi-a starnit un interes aparte. Acela fiind Twitter. Totul a inceput cand a zis ca are 600 de followers si primeste cate 15-20 de vizite de pe twitter zilnic. Am zis ca nu e rau, avand in vedere ca persoanele alea care intra de pe Twitter chiar o sa citeasca articolul respectiv, fiind deja momiti de titlul articolului, si sunt mari sanse sa lase un comentariu.
Replica mea: “Nu inteleg frate care e faza asta cu twitter! Am incercat, chiar am incercat sa il folosesc, sa vorbesc tot felul de prostii, sa dau retweet, sa urmez link-uri recomandate de altii si tot ce se poate face pe twitter. Dar nu m-am adaptat! Nu-mi place! Nu-l suport!”
El mi-a zis ca intr-adevar nu e pentru oricine si mi-a promis ca o sa scrie un articol pe aceasta tema. A incercat si ieri sa ma lamureasca intr-un fel dar nu prea m-am lasat induplecat asa ca astept articolul cu mare interes.
Nu pot sa stau pe twitter, nu imi place, nu il suport, nu suport sa fiu constrans la 140 de caractere. Si ma mai enerveaza faptul ca daca scrii un tweet de 140 de caractere nu poate da nimeni Retweet fara sa scoata cateva caractere din tweetul original. Now, that’s fucked up!
Voi ce ziceti? Va place Twitter? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?

Ca sa imi permit si sa am tupeul sa scriu pe blog si sa ma supun oprobriului public, consider ca e vital sa am un bagaj de lectura considerabil. N-aveti idee ce cuvinte si concepte ajungeti sa invartiti prin creieras, daca aveti volumul de citit la cifre rezonabile. Mina de aur, daca iti permiti sa citesti macar o carte buna pe luna. Si daca tot zic carte buna, uite sa va prezint ultima serva de la colegu` Sorin , si el, la randul sau, un cititor inrait in tinerete. Ar citi si acum saracu` dar timpul nu prea e darnic cu el.

Toma si Ileana, Bucuresti, Romania la inceputul secolului XX, Mahavira si Navamalika din India Veche, Unamonu si Isit din Egiptul antic, Gungunum si Hamma din Babilon, Axius si Servilia din Imperiul Roman aflat la inceputul erei crestine, Adeodatus si Maria ( Fecioara Maria ) din Germania Evului Mediu timpuriu, in timpul marii panici din jurul anului 1000, legate de presupusul sfarsit al lumii, Gaston si Yvonne din timpul Revolutiei Franceze de la 1789, si in sfarsit, din nou, Toma si Ileana.

Toti acestia de mai sus reprezinta cele sapte forme sub care calatoreste sufletul Tomei Novac, profesor de filosofie in Bucuresti, ranit serios de gloantele trase de un sot ranit si disperat, cand Toma e prins in flagrant delict cu sotia pistolarului, Ileana. Intr-un interval infim de cateva secunde, spiritul ii zburda prin sase perioade total diferite, prin sase locatii fara nici o legatura intre ele, printre o infinitate de zbuciumari si dezamagiri, exaltari si remuscari.

Romanul se bazeaza pe teoria metempsihozei, a reincarnarii in sapte trupuri diferite, pentru ca sufletul sa-si gaseasca jumatatea cautata de atata amar de timp si sa se uneasca cu ea in eternitate. Cam asta e tema. Nu zic mai mult, e o descriere cu rol de aperitiv. Inceputul cartii e mai greoi, insa incepi sa accelerezi cu rasfoitul paginilor pe masura ce citesti, ti se prinde romanul de mana. Eu zic ca o sa va cam placa, daca n-ati facut inca cunostinta cu ea.

Sa traiesti Sorine pentru recomandare si imprumut. Cu ocazia asta, profit si intru si eu pe filiera recenzii la carti. M-a pocnit o idee, ca daca tot mi-am format dioptrii cu -1,5 la ambii ochi si de la citit, de ma uit ca o cartita la lemne fara ochelari, hai sa si scriu despre cartile savurate.

La final sa-i dam cuvantul lui nea Liviu Rebreanu sa ne explice pretextul conceperii acestei carti:

`Pretextul romanului Adam si Eva e o scena traita prin septembrie 1918 la Iasi. Pe strada Lapusneanu, pe o rapaiala de ploaie, am intalnit o femeie cu umbrela. Din departare, m-au uimit ochii ei verzi, mari, parca speriati, care ma priveau cu mirare ce simteam ca trebuie sa fie si in ochii mei. Femeia mi se parea cunoscuta, desi imi dadeam perfect seama ca n-am mai vazut-o niciodata. Din toata infatisarea ei intelegeam ca si ea avea aceeasi impresie. Am trecut privindu-ne cu bucurie si curiozitate, ca si cum ne-am fi revazut dupa o vreme indelungata. Nu ne-am oprit insa, desi am fi dorit amandoi. Umbrela ii alunecase intr-o parte. Din figura ei totusi n-am retinut decat ochii si mai mult privirea. Dupa ce am trecut cativa pasi, mi-a parut rau ca nu m-am oprit si am intors capul. Facuse si ea aceeasi miscare, indemnata de acelasi imbold. Pe urma, a disparut pentru totdeauna…`

Frumos. Ma, si doar am trecut de atatea ori pe strada aia din Iasi si nimic revelator de genul asta. Mai insist.

A venit momentul sa mai scriu si eu ceva. Si la ce ma pricep eu? La recenzii de site-uri, normal .
Urmatoarea victima este Relansat.ro, acest Chivu al echipei mele de la Hailafotbal.
Dar sa nu ne abatem de la cursul normal al review-ului.
1. Analiza continutului
Omu scrie despre orice si oricine. Nu e rau, mai ales ca scrie la “shto”. Nu cred ca exista un articol de-al lui care sa nu te faca macar sa zambesti. Asta imi place si apreciez. Inca un plus e dat de faptul ca nu se sfieste sa rada chiar de el. Nota: 8
2. Analiza design
Recunosc ca si mie imi place ca tema blogului sa fie simpla, dar sa folosesti tema default e prea naspa. Ziceti si voi, ce dracu’ sa comentez la design cand omu’ are tema default? Iti recomand thema Real GrandNota: 23(ca sa nu fiu prea dur)
3. Analiza SEO
Citez din Relansat acum: “sa iti spun din start: nu stiu absolut nimic despre lumea it, ce-i seo si prostii din astea“. Deci nu are rost sa bat apa in piua degeaba. Oricum nu scrie pe un subiect anume, deci nu are o piata tinta anume. Daca vrei vizite comenteaza la randul tau pe blogurile altora, o sa atragi vizitatori si, cine stie, poate ii fidelizezi. Nu de alta dar cu cat scrii mai comic cu atat mai bine(strict punctul meu de vedere). Nota: 7 (nu are nici o vina ca nu le are la SEO si nici nu urmareste sa faca SEO vreodata).
4. Recomandari:
Nahh, ce sa zic? Scrie in continuare la fel de funny, mai leaga-te si de alte subiecte care te intereseaza pe tine pentru ca sigur intereseaza si pe altii. In rest, multa bafta si la mai multe blogmeet-uri.
Sa nu uitam de medie: (8+3+7) / 3 = 18/3=6. cred ca e cea mai mare nota de pana acum. Felicitari, Premiul Mentiune

Pentru ca e iulie, pentru ca deja e trecut de mijlocul verii, toata lumea e deja acolo, tu unde naiba o freci aiurea? Treci la mare acum. Ia-ti prietenii de-o aripa, iubita din dotare si zece lei pentru nas, sa traiesti nasule, conasule! Ce zici, inca un leu ca s-au scumpit tigarile de la TVA? Ia de aici!

Ajungi, faci o baie repede de dimineata asa, pe urma arde-o regulamentar la tratament cu raze pe plaja. Umbrelute, sezlonguri, o inghetata pentru iubita ca merita, o bere mica, una, doua, trei cu baietii. Ingroapa-te in nisip, fa un castel, fa-ti siesta, iesi in club, du-te la concerte, fa una bucata partida de dragoste la lumina lunii, scuba fucking cum ii zic romanticii.

Inca n-ai plecat?

Oare ce piata a ramas nesimitita in fata crizei, in 2009, si a avut neobrazarea nemaivazuta de a risca o crestere de 15%? Aveti vreo idee? Piata de servicii medicale private, scumpii mei, un adevarat performer in conditii de praf si saracie. De asta, tot fondurile alea de investitii, cu rol de bau-bau, trag tare sa intre in parteneriat cu furnizorii ramasi inca indepedenti. Sa te tii, lupta de acum incolo.

Se intelege pe undeva problema. Comparati si voi ce ofera sistemul public de sanatate si ce ofera clinicile particulare. Exemple de “haiduci’ care nu vor inca sa colaboreze cu autoritatile internationale de preluare si heirupism financiar ar fi proprietarul Sanador, seful de GralMedical, sau jupanul de la Polisano. Motivele sunt impartite dar coincid in anumite puncte. Unii prefera sa dezvolte investitii noi, sa construiasca spitale, nu sa vanda. Vor sa-si creasca veniturile, vor sa se consolideze. Vor chiar sa preia alte companii ce rasufla greu in lupta cu criza. Oricum, de o colaborare cu fondurile se aduce vorba, insa nu acum. Mai tarziu, cand termenii de negociere, si asa duri si transanti in prezent, vor cunoaste o noua etapa din moment ce proprietarii in cauza se vor putea lauda cu creatii proaspete in portofoliu.

Altii, in schimb, au cedat si s-au pus la masa cu fondurile, cel mai cunoscut exemplu fiind Centrul Medical Unirea ( CMU ), din Bucuresti, al carui fondator Wargha Enayati ( ce natie de nume ), a vandut 80% din actiuni la Advent International, pentru un maruntis de vreo 40 de milioane de euro, dupa ce a avut initial de ales intre 12 oferte concrete. Batalie acerba, nenicule!

Acuma, fondurile astea, daca tot s-au avantat cu banul inainte, s-au bazat pe o crestere proportionala a valorii serviciilor medicale. Sa vedem niste cifre. In 2009, valoarea pietei, circa 400 de meleoane de euro. Dar pentru 2012, se asteapta un salt de pana la 600 de meleoane de euro, cel putin asa estimeaza compania de consultanta si cercetare PMR.

Multe voci zic ca se asteapta un boom sau un bubble, caci bubble-ul asta, in termeni economici, e varianta scurta si perversa a boom-ului. O perioada scurta in care se ating noi maxime istorice pentru nivelul unei piete, fenomen artificial cladit pe fundamente nesustenabile, si apoi, pac, prabusire din senin, ca vorba aia in engleza, “the bigger you are, the harder you fall”, vezi piata imobiliara. Cu alte cuvinte, in astfel de intervale, speculator sa fii, noroc sa ai .

Trecand peste riscuri si lupta asta stransa pentru preluari si expansiuni, contextul pare sa surada jucatorilor de pe piata respectiva. Guvernul a trimis o scrisoare de intentie la FMI prin care s-a jurat pe rosu ca renunta la 150 de spitale, probabil tot ca vreo masura de reducere a cheltuielilor publice, si vidul nou creat trebuie sa fie umplut cu ceva, nu?

Incheiem cu niste calcule. Avem asa: previziune de 600 de milioane de euro pentru 2012, noi pacienti, straini care ar alege serviciile mai ieftine de la noi, si romani care se trateaza de sale momentan in strainatate, unde cheltuiesc, in medie, 5000 de euro, Preturi mai mici la noi ca in Vest, unde sunt si cu 300 si chiar 500% mai mari, in conditiile in care aparatura si serviciile sunt aceleasi. De asemenea, interesul companiilor de asigurari, care ar prefera sa achite o factura mai mica la Bucuresti, decat sa o arda aiurea cu costurile in Paris sau Londra.

Cam asta e, dragii mosului. Am incalecat pe-o sa, si v-am expus investitiile asa. Sper ca am scris barem pentru un dram de interes din partea voastra. Acum, la recapitularea lectiei in patru etape, sa-i scoatem pe Alina si Vladut la tabla, si sa repetam in cor cu toata clasa, care sunt cele mai atractive domenii in care se se baga strainii sa investeasca acum, la noi in tara: ” actiuni la Fondul Proprietateaaaaaa, terenuri forestiereeeee, centrale eolieneeeeee si servicii medicale privateeeeee”. Bravo, copii, sunt mandru de voi, mi-a dat o lacrima in coltul ochiului, sunteti liberi!”.